SINTEZE despre MISA® – cap.14: NOUA RELIGIE P1

”MAI TERMINAȚI cu RELIGIA!”

Problema raportului dintre yoga și religie (în particular, cu religia creștină) este abordată la MISA încă de la conferințele de deschidere ale cursurilor de yoga (arhivă). Aceasta se face pentru a se elimina apariția în rândul cursanților a unor reticențe induse de ideea unei posibile deturnări de pe calea reprezentată de propria religie, produsă de către yoga. Astfel, yoga este prezentată ca o știință spirituală ce poate fi abordată de orice persoană, indiferent de religie, find comparată - analogic vorbind - cu o sursă de lumină ce poate fi utilizată de către oricine, fără a-i afecta religia.

”Sunt creştin, pot să practic yoga fără să renunţ la religia mea?“ Becul electric a fost inventat de Edison şi astăzi toată planeta îl foloseşte: creştini, musulmani, budişti, hinduşi etc. Yoga, chiar dacă a fost inventată de indieni, aduce şi ea o lumină în viaţa celui care o practică. Nimic nu ne împiedică să ne bucurăm cu toţii de ea.”

De asemenea, se recurge la asemănarea sistemului yoga cu artele marțiale, care pot fi practicate de orice persoană, indiferent de religia acesteia.

”Sistemul milenar YOGA este o cale spirituală tradiţională și nu o religie; este o știință complexă a transformării ființei umane, un vast tezaur de cunoștințe și modalităţi practice pentru desăvârșirea ființei umane, ce aparține întregii omeniri, iar metodele sale sunt universal valabile, în toate timpurile și în toate culturile.” (arhivă)

Mai mult,”obiectivul MISA este să îmbrățișeze esența tuturor învățăturilor spirituale autentice, într-un spirit de înțelegere și acceptare reciprocă, să le exprime într-o formă contemporană și astfel să creeze o conexiune între inimile tuturor căutătorilor spirituali de pe această planetă. Învățăturile Școlii de yoga ezoterică MISA au urmărit să sintetizeze tot ce este în mod dumnezeiesc inspirat și fundamental în tradițiile spirituale autentice cunoscute, pentru a oferi astfel tuturor celor pregătiți noi sau străvechi modalități directe de transformare şi de realizare spirituală care să fie cât mai accesibile nivelului lor actual.” (link)

În timpul taberei de vară din anul 1993, cursanții MISA au aflat cu surprindere că trebuiau să consacre toate fructele acțiunilor lor către Dumnezeu sau alte divinități (Shiva, Marile Puteri Cosmice), pentru a nu acumula karma generată de acțiunile respective, chiar și în cazul în care acestea sunt eminamente benefice. Cursanții s-au întrebat atunci de ce Ghidul lor nu le-a făcut cunoscut acest lucru mai devreme.

Motivul este evident: tactica pașilor mărunți în îndoctrinarea cursanților, cărora li se ascunde de la început că, atunci când se înscriu la cursurile de yoga ale MISA, nu încep un curs de tip occidental, cu exerciții învățate la sala de sport și practicate acasă, ci intră - fără să știe - pe ”o cale spirituală ce conduce la Dumnezeu” pe care, dacă o vor părăsi ulterior, vor fi ”damnați”.

Potrivit lui Bivolaru, o acțiune ale cărei roade sunt astfel consacrate trebuie înfăptuită doar dacă se primește răspuns afirmativ de la divinitatea către care se face consacrarea, sub forma unui flux de energie rafinată ce coboară din creștet și impregnează întreaga ființă. Consacrarea roadelor acțiunilor către Divin este o practică spirituală revelată de către zeul Krishna în Bhagavat Gita.

Aprecierea răspunsului este însă la latitudinea practicanților și astfel a apărut la MISA această bizarerie în care discriminarea - ce ar trebui să fie absolută - între acțiuni divin integrate sau neintegrate, este determinată de percepții subiective.

Astfel, s-a deschis larg poarta către acțiuni imorale care au o pretinsă susținere și justificare divină, cum ar fi spre exemplu prestațiile unor cursanți pe videochat-uri porno-erotice, în care clienții sunt excitați sexual eventual până la ejaculare, deși ”școala MISA” pretinde că promovează continența sexuală, pe care a înregistrat-o ca marcă proprie (link).

În mai 1996, odată cu introducerea ”inovației yoghine” a ”spiralelor de inducție a stării de Eliberare prin miracol divin” (link și video), care începeau cu rugăciunea ”Tatăl Nostru” modificată(!), precum și odată cu expunerea Artei Binecuvântării (link), MISA și-a arătat pe față latura religioasă.

Liderul organizației Gregorian Bivolaru continuă să susțină că yoga este religioasă, dar nu este o religie, însă declară în același timp că MISA promovează noua religie a umanității - Dumnezeismul. Bivolaru a vorbit prima oară despre Dumnezeism chiar în prezentarea despre Arta Binecuvântării (link și arhivă):

”ARTA BINECUVÂNTARII exprima nevoia de Dumnezeu, a dialogului direct cu Dumnezeu, nemijlocit de nimic ("Dumnezeism")”, respectiv

”înţelegerea misterelor ultime ale existenţei, esenţei vii, a celei mai înalte religii: Dumnezeismul. Binecuvântarea este o manifestare a dialogului cu Dumnezeu şi a nevoii de Dumnezeu [...] și constituie primul pas către religia totală, completă, fără intermediari.”

În cadrul comentariilor sale cu privirea la experiența unui cursant în Shambala (link), Profetul cel Nou a spus:

”Desigur, toate acestea vor conduce la apariția unei noi religii, în cadrul căreia ființa umană se va putea raporta direct la Dumnezeu fără a mai avea nevoie de intermediari. Noi am numit provizoriu această religie dumnezeiască - ai cărui zori au apărut - Dumnezeism.”

Tactica pașilor mărunți a îndoctrinării de la MISA este evidentă:

➤ mai întâi se pretinde că sistemul yoga predat la MISA nu este religie, ci un sistem spiritual accesibil oricui, indiferent de religie, pentru a evita sensibilitățile religioase ale cursanților. Însă în acest efort de amăgire, MISA se dă de gol, contrazicându-se în cadrul propriilor afirmații:

În articolul ”YOGA şi religia - la confluenţa dintre spiritualitate, filozofie şi religie 2007 (arhivă) se afirmă pe de o parte:

”Unele voci dogmatice reclamă incompatibilitatea practicii YOGA cu creştinismul, dar acestea pornesc de la premisa eronată că YOGA ar fi la rândul ei o religie sau ar fi bazată pe credinţe religioase. YOGA însă nu este o religie. YOGA oferă fiinţelor umane o alternativă spirituală şi acest lucru poate fi perceput ca şi „concurenţă” de către bisericile sau cultele oficiale.

Religie, filozofie sau cale spirituală? Cuvântul religie, etimologic, înseamnă a reuni (re-lega) fiinţa umană cu Divinitatea. ”

Pe de altă parte, se spune:

”Prin YOGA îl descoperim pe Dumnezeu

YOGA este o cale spirituală [...], pune la dispoziţie o metodă şi un sistem filozofic care îi permit fiinţei umane să devină desăvârşită. În viziunea înţelepciunii yoghine, existenţa noastră are un scop precis: atingerea eliberării spirituale sau a desăvârşirii

Eliberarea spirituală, aşa cum este ea denumită în Orient, tradusă în termeni simpli înseamnă că menirea existenţei noastre este aceea de a ne apropia de Dumnezeu, de a-L cunoaşte [...], de deveni una cu El.”

Dacă menirea yoga este să facă posibilă descoperirea, cunoașterea și unirea cu Dumnezeu, asta înseamnă că re-leagă (reunește) ființa cu Dumnezeu și, prin urmare, îndeplinește definiția religiei acceptată chiar de MISA!

Deoarece este evident că, în loc să lămurească problema, tocmai s-a creat confuzie, efortul ”de lămurire” continuă:

Yoga nu este un cult religios

”YOGA nu este o religie. Ea nu are lăcaşuri de cult, dogme, cărţi sacre, ritualuri sau preoţi. YOGA nu necesită nici măcar ca cel care începe să o practice să creadă în Dumnezeu.”

Yoga de la MISA are Principii fundamentale care, deși sunt invocate în practică, nu sunt trăite sau conștientizate încă de la început, deci sunt - măcar la începutul practicii - dogme, exact ca în cazul religiei!

Yoga de la MISA nu are - zice-se - cărţi sacre, ci ”texte fundamentale tradiționale” pe care, dacă nu le admiți ca adevăruri absolute din start, ești etichetat drept ”demonic”, adică respingi ceva ce este sacru !

Yoga de la MISA are ritualuri la greu - unele dedicate unor zeități ce sunt obiect al adorării în unele religii!

Practica trebuie începută cu consacrare către Divinitate, cu invocarea Divinității, iar etapele trebuie urmate ”cu sfințenie”!

Predarea lecțiilor, desfășurarea cursurilor și a tuturor activităților nu se face decât de către instructori numiți și autorizați de MISA, care au primit investitura ”divină” direct le la Maistrul ”îndumnezeit”, iar aceștia trebuie să respecte strict un anumit mod stabilit, adică exact ca niște preoți ce oficiază ritualuri!

Dacă nu e necesar să crezi în Dumnezeu, atunci cum te re-leagă yoga de Acesta? E un proces automat, fără liber arbitru și conștientizare? Practici mecanic, apoi te culci liber-cugetător și te trezești credincios, pur și simplu?

Dar MISA nu și nu, o tot ține pe-a ei cum că yoga nu e religie, ci e ca_karatele:

”Faptul că YOGA vorbeşte despre Dumnezeu, faptul că oamenii ajung să creadă în Dumnezeu dacă practică YOGA, îi face pe unii să creadă că YOGA ar fi un cult religios. Dar lucrurile sunt mult mai simple. Cunoaşterea directă la care are acces practicantul yoghin îl face să intuiască anumite realităţi tainice sau adevăruri esenţiale ale acestei lumi. 

YOGA îi ajută pe oameni să îşi deschidă ochii, mintea şi inima şi să se convingă printr-o inefabilă experienţă interioară de faptul că Dumnezeu există, şi asta fără a recurge la dogme, la teorii, la filozofii, speculaţii, ritualuri sau îndoctrinare.”

Se insinuează că religiile actuale nu duc la cunoaștrere directă ci la una speculativă, intelectual-filosofiocă, doar de formă! Însă dacă yoga  nu recurge la dogme, filozofii și speculații în dobândirea cunoașterii directe a lui Dumnezeu, atunci cum survine aceasta? Doar prin practica procedeelor?

Dar și această practică pleacă de la idei care sunt pur intelectuale la început, la fel ca și credința formală în Dumnezeu a unui credincios practicant obișnuit sau a unui călugăr novice. Dacă aspirantul spiritual ar avea cunoașterea directă din start - fără alte mijloace - nu ar mai avea nevoie de vreo practică.

Practica singură nu poate conduce la Dumnezeu, așa cum o mașină nu ajunge la destinație fără a fi dirijată de un șofer. Practicantul trebuie să-și propună să ajungă la Dumnezeu, iar pentru asta trebuie să creadă în existența Acestuia, iar la început, în lipsa cunoașterii directe, această credință nu poate fi decât una intelectuală sau filozofică (dogmatică).

”Dacă cineva doreşte să practice YOGA numai pentru a-şi vindeca problemele de sănătate cu ajutorul exerciţiilor de HATHA-YOGA, este perfect liber să o facă.

Iar dacă un altul doreşte să îşi amplifice prin exerciţii yoghine specifice puterea de concentrare şi voinţa, iarăşi este perfect liber să o facă şi are mari şanse de reuşită, dacă dă dovadă de perseverenţă.

Dar metodele yoghine efective, cu foarte puţine excepţii, nu implică preluarea credinţelor populare sau religioase care ţin de tradiţie. Occidentalii tind să gândească_că YOGA, deoarece vorbeşte de Dumnezeu şi de spiritualitate, este o religie; mai rău decât atât, s-a lansat ideea că şcolile de YOGA sunt secte religioase. Totuşi acest lucru nu este adevărat.

YOGA oferă exerciţii practice, deci o metodă, susţinută de un sistem filozofic amplu şi coerent, şi poate fi practicată fie de sine stătător, fie ca metodă adiţională în angrenarea religioasă a credinciosului creştin, hindus, budist, mahomedan, taoist etc.”

Când se afirmă că ”YOGA poate fi practicată de sine stătător pentru sănătate, concentrare sau dezvoltare personală”, în stilul cursurilor de yoga occidentale, la sală, atunci nu este o religie, deoarece nu-și propune să ajungă la Dumnezeu.

Dacă aspirantul își propune să ajungă la Dumnezeu, atunci YOGA devine o metodă adițională a religiei, deoarece asta înseamnă religia prin definiție: re-legare de Dumnezeu.

Confuzia pe care MISA vrea să o creeze provine din aceea că definește o anumită religie ca fiind un sistem de credințe, precepte și practici SPECIFICE doar religiei respective, în timp ce yoga ar fi un sistem universal ce se pretează oricărei religii, fără să o afecteze.

Dar chiar și în cazul în care practica YOGA nu se limitează la o anumită zeitate ci urmărește comuniunea cu Dumnezeu Creatorul, devine - conform definiției - o religie a cunoașterii Creatorului fără intermediari, adică exact Dumnezeismul de care vorbește MISA. YOGA de la MISA este o RELIGIE, oricât ar evita MISA să recunoască aceasta.

În acest punct, pentru a inocula gradat - pe nesimțite - Dumnezeismul, MISA acționează simultan pe mai multe planuri, creând și întreținând o stare de confuzie: 

- pentru a nu alunga posibili adepți, MISA pretinde că YOGA predată în cadrul Mișcării nu e religie

- pentru a atrage cât mai mulți adepți, preia și promovează metode și elemente din mai multe religii (sărbători, ritualuri, zeități)

- sunt criticate și blamate religiile concrete, precum și liderii acestora

➤ astfel, MISA pretinde că preia tot ceea ce este mai bun în toate tradițiile spirituale ale lumii, creând un sistem nou și înnoitor, pe care îl numește ”yoga ezoterică integrală”, care este de fapt un sincretism ezoterico-religios, dar fără a se utiliza termenul ”religie”

În primul an, la cursurile și activitățile MISA nu s-a utilizat un limbaj cu tentă religioasă. Se vorbea despre școli, practici și tehnici în loc de biserici și ritualuri, despre eliberare în loc de mântuire, despre meditație în loc de adorare sau închinare, despre chakre, meridiane energetice, energii, Kundalini în loc de Sfântul Duh sau Spirit. În loc de Dumnezeu, se vorbea despre Divin.

Însă începând din anul al doilea, la MISA se predau cunoștințe și tehnici, alături de inițieri în zeități aparținând diferitelor sisteme spirituale: hinduism (maeștri realizați, Marile Puteri Cosmice devenite între timp Macrocosmice, zeii Shiva, Indra, Krishna, Ganesha și miresele lui spirituale, Skanda), shivaism kashmirian, buddhism tibetan (Kalachakra - Dhyani Buddha, Vajra Sattva, dakini), iudeo-creștinism - ierarhiile angelice (link 1, link 2), meditații de comuniune cu marii sfinți creștini cu ocazia sărbătorilor religioase), taoism, alchimie, astrologie, parapsihologie, știința modernă (rezonanță, fizica cuantică), dar și invocarea ajutorului civilizațiilor extraterestre benefice (arhivă), toate acestea combinate cu tehnici și ritualuri tantrice sexuale ce utilizează consumul reciproc al urinei, precum și amor în grup și poliamor.

➤ după ce a obținut un amestec omogen (ghiveci) al sistemelor ezoterico-spirituale, în care limitele acestora se dizolvă, se proclamă Noua Religie a viitorului: dumnezeismul, calea ce conduce direct către Dumnezeu, fără internmediari.

De fapt, Dumnezeismul este un pretext pentru a-i minimaliza, marginaliza și apoi de a-i scoate din atenție pe învățătorii religiilor, spre a-i lăsa loc LUI și numai LUI, Întâiul Planetar, Primul în toate, cel care revelează Cuvântul lui Dumnezeu pentru prima dată în istorie.

continuarea aici