Despre ÎNDOIELI și TESTE SPIRITUALE la MISA

Cele două jurnaliste germane care au realizat recentul podcast ”Tantra Toxică” au sesizat că una dintre metodele de control psihologic larg utilizate în cadrul sectei MISA implică așa-zisele TESTE SPIRITUALE. Citez din podcast:

Terapeuta: Încă mă impresionează modul în care inteligența este subminată în acest mod. Cu alte cuvinte, faptul că oameni care au de fapt discernământ și inteligență, ajung într-o situație în care acestea sunt cumva pierdute.

naratoare: E ca și cum aceste femei inteligente ar fi comutat butonul pentru bunul simț pe ”OPRIT”, pe durata participării la școala de yoga. ”De ce nu au spus pur și simplu NU?” Psihoterapeuta spune că i se poate întâmpla oricui.

Terapeuta: Dacă te întrebi despre asta, atunci îndoielile și supărările au fost întotdeauna acolo, iar conștientizarea a ceea ce nu e în regulă este atunci negată, pentru că atracția e mai mare și pentru că există întotdeauna argumente care anulează îndoielile.

Cei care au fost cursanți ai acestei ”școli” au avut evident unele îndoieli cu privire la ”ghidul spiritual” și au simțit modul în care acestean se manifestă. Unii le-au acceptat și au părăsit imediat secta, în timp ce alții s-au luptat un timp cu ele (s-au îndoit de îndoielile lor). Evident, cei care sunt cursanți ai MISA/ATMAN încă își reprimă îndoielile pe care eventual le mai au.

Unul dintre mecanismele insidioase de reprimare a îndoielilor apărute la adepți este ”frica de îndoielile demoniace” și de faptul că acestea îi pot deturna de pe calea spirituală și îi pot face ”să rateze definitiv unica șansă de mântuire”.

Pericolul ”îndoielilor demoniace” este un veritabil șantaj psihologic, ce îl descalifică pe liderul MISA ca maestru spiritual autentic deoarece, afirmând că îndoielile adepților față de el ca ghid și față de activitățile și acțiunile școlii sunt ”demoniace”, adică sunt induse de demoni și reprezintă rezonanțe cu demoni, el afirmă implicit că el și școala lui sunt infailibili și dumnezeiești, iar simpla apariție a îndoielii în sine este un pericol letal și un semnal grav al unei posibile prăbușiri în infern.

Desigur că îndoielile pe o cale spirituală reprezintă o subminare a eforturilor spirituale pentru că produc o divizare lăuntrică dar, pe de altă parte, sunt naturale atâta timp cât practicantul nu a ajuns la un înalt nivel de conștiință și de clarviziune care să-i permită să conștientizeze adevărul și să discearnă din start asupra oricăror situații.

În lipsa unei conștiințe înalte, opusul îndoielii este încrederea oarbă, iar aceasta este la fel de periculoasă ca îndoiala însăși.

Încrederea oarbă într-un maestru autentic exclude credința adevărată bazată pe iubire și comuniune, pe când încrederea oarbă într-un fals maestru conduce la o rătăcire gravă și iremediabilă (vezi aici 🔗 🔗).

Un maestru adevărat știe că îndoiala este ceva natural și inevitabil pe calea spirituală și în niciun caz nu va acționa în sensul reprimării sau, din contră, al amplificării conflictului în interiorul aspirantului.

În schimb un maestru fals, cum e Bivolaru, va căuta să evite sau să suprime ”din fașă” apariția vreunei îndoieli privitoare la el:

Bivolaru, mesaj pentru cursanți: 

Anumite îndoieli demoniace, persistente şi puternice, mai întâi estompează şi apoi fac să dispară pentru totdeauna starea tainică de comuniune paranormală, inefabilă cu GHIDUL SPIRITUAL (scris cu majuscule, n.a.) 🔗

Bivolaru, mesaj referitor la părăsirea cursului de către unii instructori din Brașov: Atunci când unii aspiranţi îşi pierd încrederea în ghidul spiritual, viziunea lor asupra ghidului spiritual se întunecă se schimbă şi tocmai de aceea ei nu mai pot beneficia la scurt timp după aceea de darurile şi susţinerea spirituală pe care ghidul spiritual le oferă neîncetat. În astfel de situaţii, apar în fiinţa lor unele influenţe bizare chiar demoniace, care îi determină să îşi modifice viziunea sau altfel spus punctul de vedere. 🔗

Desigur, îndoiala poate conduce UNEORI la rătăcire și la părăsirea căii spirituale, dar este totuși o situație ce apare în mod natural (adică nu apare din voința celui atins de îndoială) și este inevitabilă pe o cale spirituală, în timp ce opusul acesteia - încrederea oarbă - este întotdeauna nenaturală (este alegerea fanaticului), este falsă și conduce ÎNTOTDEAUNA la rătăcire spirituală.

Așadar este o mare eroare spirituală să combați îndoiala prin frică și prin inocularea încrederii oarbe, așa cum se procedează la MISA.

Practica creștină recomandă combaterea îndoielii prin rugăciune, adică prin invocarea unei susțineri divine (”întărire”), prin care survine o trăire spirituală înaltă ce aduce mai multă credință și slăbește îndoiala.

Tantra, pe de altă parte, recomandă pur și simplu observarea ATENTĂ și DETAȘATĂ a modului în care se manifestă îndoiala în universul lăuntric al practicantului. 

Se observă că ambele atitudini în primul rând EVITĂ IMPLICAREA și IDENTIFICAREA subiectului cu îndoiala sa.

Practicantul este în realitate SPIRITUL, SINELE și nu este identic cu gândurile și nici cu îndoiala lui. Un practicant inteligent își dă seama că ÎNDOIALA ÎI APARE, îi vine din afară, deci EL NU ESTE IDENTIC cu ÎNDOIALA sa.

Atunci când practicantul se identifică cu îndoiala care îi apare, în el se naște un conflict care îl divizează și îl subminează lăuntric. Luptând cu propria-i îndoială - aș cum sugerează prostește ghidul MISA - practicantul luptă cu sine însuși, înfrângerea fiind foarte probabilă.

De altfel, Bivolaru a spus mereu că ”de ceea ce ți-e frică, de aceea nu scapi” dar iată că, încă o dată, se contrazice pe sine. În realitate, frica de îndoială o alimentează și o amplifică, deoarece subiectul se gândește tot timpul la ea.

Cele 17 pericole nebănuite ale îndoielilor demoniace - un mesaj special de la GRIEG:

Îndoielile demoniace pe care mai întâi le acceptăm şi apoi începem să le hrănim în mod inconştient, făcându-le astfel să ia amploare, încep după aceea să ne chinuie şi adeseori fac ca existenţa noastră să devină un sui generis infern (tocmai datorită rezonanţelor infernale oculte pe care le declanşează). 🔗

Îndoielile demoniace ne fac apoi să manifestăm neîncredere faţă de anumite revelaţii divine sau ne determină să respingem într-un mod aberant şi cu o mare vehemenţă adevăruri spirituale importante. 🔗

În cazul în care, de la bun început, îndoielile demoniace nu sunt acceptate, nu mai este posibil ca ele să aibă vreodată chiar şi cel mai mic efect asupra noastră. 🔗

Observați câtă idioțenie - și, în același timp, spirit de sectă - conțin aceste pasaje!

Adică unuia măcinat de îndoială, Bivolaru îi recomandă să nu o accepte, să lupte împotriva ei! Respectivul fiind deja divizat de îndoială, va pune sub semnul îndoielii inclusiv recomandarea de respingere a acesteia, venită tocmai de la cel de care se îndoiește deja, ceea ce va amplifica și mai mult conflictul, deci și îndoiala! Atâta îl duce capul pe marele tantric și înțelept Bivolaru, să-și dea cu stângul în dreptul. 

Însă nici rugăciunea creștină și nici ”observarea lucidă și detașată tantrică” nu rezolvă neapărat problema.

Dacă îndoiala respectivă e într-adevăr indusă de demoni - ceea ce înseamnă că este falsă și urmărește devierea aspirantului de pe o cale corectă - atunci acesta va dispărea după un timp atât prin rugăciune, cât și prin observarea atentă și detașată, care va provoca sublimarea și dispariția acelei energii impulsive joase.

Dar dacă îndoiala este îndreptățită, adică este produsă de o CONTRADICȚIE REALĂ între vorbă și faptă sau între vorbă și realitate? În acest caz conflictul are baze reale și el nu va dispărea nici prin rugăciune - căci Dumnezeu nu va suprima adevărul - și nici prin conștientizare superioară, căci acolo se manifestă o realitate care nu se dizolvă prin observare!

Pentru a contracara persistența unei îndoieli îndreptățite, ce nu poate fi respinsă, vulpoiul Bivolaru a născocit un alt concept: TESTELE SPIRITUALE.

Bivolaru: Adeseori, îndoielile demoniace pe care le provoacă în fiinţa noastră influenţele malefice pe care le acceptăm, atrag apoi după ele apariţia anumitor teste sau încercări spirituale, la care suntem supuşi la scurt timp după aceea. 🔗

Bivolaru, mesaj referitor la părăsirea cursului de către unii instructori din Brașov: Fiecare fiinţă umană care se angrenează pe o cale spirituală va fi pusă faţă în faţă cu anumite încercări spirituale. Aceasta este o lege de oţel a evoluţiei spirituale. De probe spirituale nu scapă nimeni. Amintiţi-vă în această direcţie cazul lui Iisus Christos care chiar şi el s-a confruntat cu anumite încercări spirituale care sunt descrise în Biblie. Iată deci că dacă nici Iisus nu a scăpat de încercările spirituale nimeni nu scapă de aceasta niciodată. 🔗

Notă: În Biblie se spune clar că nu Dumnezeu l-a pus la încercare pe Iisus, ci a lăsat să fie ispitit (Matei 4:1) 🔗:

1. Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul.

Dumnezeu permite să vină ispita, căci este ceva firesc și inevitabil, însă nu EL ispitește, ci diavolul! Acest fapt este întărit în Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacov (1:13,14):

Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa. 🔗

Ideea că Dumnezeu supune intenționat omul la încercare, deci îl ispitește, apare ca fiind prostească din mai multe privințe:

➤ din poziția lui Dumnezeu de Atotștiutor, însăși ideea de ”test” sau ”încercare” este un non-sens din moment ce EL cunoaște viitorul dinainte, cu CERTITUDINE

➤ testarea unui om nepregătit ar fi o imensă răutate.

Eșecul fiind cert, a supune un om la un test la care este clar dinainte că va cădea este ca și cum l-ai împinge deliberat în prăpastie, este o crimă spirituală!

Pe de altă parte însă, omul este înzestrat cu liber arbitru și astfel, inevitabil, ajunge să fie pus în fața multor momente în care are de ales din mai multe posibilități.

Așadar, când se afirmă că ”testul spiritual apare ca urmare a unei necesități divine”, nu trebuie înțeles în sensul că Dumnezeu îi supune EL Însuși pe oameni la teste spirituale, ci că aceste teste sunt inerente existenței liberului arbitru, fără a fi impuse. ”Necesitatea”, în sensul de ”inevitabilitate” vine din libertatea de a alege!

Mai mult, posibilitățile din care omul are de ales în mod liber sunt adesea opuse. Opțiunile opuse trebuie să fie în mod necesar prezente, în bine sau în rău, mai ales în alegerile de ordin moral căci, în caz contrar, ar fi vorba despre o predestinare sau chiar o programare.

Dacă omul are la dispoziție doar ”alegeri bune”, el nu are niciun merit din aceasta, fiind asemeni unui tren care ajunge inevitabil la destinația corectă, neexistând posibilitatea rătăcirii, sau fiind asemeni unui robot bine programat care își face perfect treaba.

Dacă omul are la dispoziție doar ”alegeri rele”, el nu are nicio răspundere, fiind silit asemeni unui rob.

Așadar, în funcție de alegerile sale libere, existența omului îl conduce DE LA SINE la anumite răspântii, adică se testează singur!

Apoi după fiecare alegere, prin efectele - bune sau rele - pe care le resimte, omul își dă seama singur dacă a făcut o alegere bună. Astfel, el va dobândi cunoaștere spirituală. Dumnezeu nu intervine decât dacă i se cere ajutorul și, evident, doar în Bine.

Omul trebuie lăsat să aleagă liber și să învețe singur din testele la care SINGUR ajunge, acesta este singurul mod firesc de evoluție.

Deci Dumnezeu nu supune omul la încercare din Voința LUI și nici nu este necesar, căci acestea survin oricum, din libertatea de a alege.

Însă nu întotdeauna situațiile în care omul are de realizat alegeri, survin în mod natural, ci pot apărea și ca urmare a unor intervenții intenționate, din afară. Este evident cazul ”ispitelor” în care omul este atras sau împins de către alte entități, care urmăresc să-și îndeplinească anumite scopuri.

Dumnezeu poate permite ca omul să fie pus la încercare sau ispitit, în anumite condiții.

În acest sens, se afirmă adesea că ”Dumnezeu nu îi dă omului mai mult decât acesta poate să ducă”, idee ce a fost susținută chiar de către Bivolaru într-o conferință din februarie 2023 🔗 .

Încă o dată este afirmată această idee că Dumnezeu nu îl supune pe om la un test la care EL știe dinainte că omul va cădea.

Dumnezeu nici nu are nevoie să-l pună pe om la încercare, căci îl cunoaște la perfecție.

Și atunci, dacă Dumnezeu nu ispitește și nici nu pune la încercare, atunci cine o face? Diavolul și cei de felul acestuia!

Bivolaru, prin acoliții lui, a introdus o inovație: ”testul creat de Ghidul spiritual!”

”Adeseori, chiar Ghidul spiritual ne supune la diferite teste pentru care consideră că suntem pregătiți.” 🔗 

În mod normal, ”a fi pregătit pentru a fi supus la testul spiritual” poate să însemne una din următoarele situații: 

➤ ”discipolul este pregătit pentru test” în sensul că ”îl va trece cu ușurință sau cu certitudine”, ceea ce de fapt nu reprezintă un test sau o încercare, ci o confirmare formală sau validare, un atestat. Acest gen de test poate avea rostul de a confirma și consolida aptitudinile discipolului și de a-i mări acestuia încrederea în forțele proprii.

➤ ”a venit momentul ca discipolul să fie testat”, adică a venit momentul să se vadă dacă acesta este pregătit sau apt să treacă la o etapă superioară de instruire sau chiar de evoluție, pentru care însă trebuie să facă dovada unor însușiri sau aptitudini strict necesare (analog examenelor de admitere, de treaptă sau de licență).

În acest caz, nu se poate vorbi de validare ci de VERIFICARE și, evident, rezultatul testului NU ESTE CUNOSCUT DINAINTE!

Există așadar posibilitatea ca discipolul să cadă la test., adică ”era momentul ca discipolul să fie testat” dar nu a venit momentul ca acesta să treacă la etapa următoare, pentru care încă nu se dovedește a fi pregătit. 

Prima variantă este exclusă în cazul în care discipolii cad la teste.

Rămâne așadar a doua situație, VERIFICAREA, ce implică faptul că ”Ghidul spiritual” NU ȘTIE DINAINTE rezultatul testelor la care îi supune pe discipoli, căci sunt cazuri în care aceștia ”cad la teste”, dovedind prin aceasta că sunt nepregătiți. 

Dar și această variantă este exclusă, căci este contradictorie în sine!

Afirmația ”Ghidul spiritual consideră că suntem pregătiți” vine în contradicție cu faptul că discipolii cad la unele teste!

Așadar, în ambele situații, afirmația ”Ghidul spiritual consideră că suntem pregătiți” este un non-sens, de unde rezultă că ”Ghidul” nu are cum să știe dinainte cu certitudine dacă discipolii sunt sau nu pregătiți pentru test, adică există oricând posibilitatea ca aceștia să cadă la test fără ca ”Ghidul” să prevadă aceasta dinainte, ceea ce este în acord logic cu ideea de ”liber arbitru” a discipolului!

Și atunci, dacă ”Ghidul” nu are cum să știe cu certitudine rezultatul unui test la care își supune discipolii, cum anume ajunge el totuși să CONSIDERE că discipolii sunt pregătiți pentru teste spirituale?

Este o întrebare serioasă, deoarece ridică problema gravă, a unui așa-zis ”ghid spiritual” care, FĂRĂ să ȘTIE CE VA URMA, își împinge DELIBERAT un adept într-un test CRUCIAL pentru care acela s-ar putea să nu fie pregătit la acel moment și îi provoacă aceluia, în mod iresponsabil, căderea!

Este evident cazul așa-ziselor ”inițieri tantrice” pe care ”ghidul” Bivolaru le-a ”oferit” unor cursante MISA/ATMAN la Paris. 

Două astfel de foste cursante (”Eva și Nathalie din podcast-ul ”Soulcatcher - Toxic Tantra” 🔗) au relatat că au părăsit cursurile ATMAN tocmai în urma unor astfel de experiențe șocante pe care le-au avut cu Bivolaru.

Scârnăviile de la MISA se referă la aceste evenimente șocante ca fiind ”teste spirituale complexe”:

”Persoana numită Eva a avut o poveste despre o experiență din anul 2007 și despre faptul că ulterior a decis să renunțe la calea spirituală. Nu este nici prima, nici ultima care renunță. Testele spirituale nu sunt niște invenții. Ele sunt reale și apar în viața tuturor căutătorilor spirituali. Unii le trec, alții nu. Când ți se oferă mult, și testele sunt mai complexe...” 🔗

Cei de la MISA au căzut ei înșiși la testul ticăloșiei și duplicității, deoarece nu au descris absolut deloc în ce au constat aceste ”teste complexe”.

Din moment ce, în urma acestor ”teste complexe”, aceste cursante au părăsit ”școala de yoga” sau - cum zic cei de la MISA - ”au abandonat calea spirituală și astfel și-au pavat drumul către infern” 🔗, înseamnă că acest teste complexe au fost,  în opinia lor, TESTE CRUCIALE.

Apoi, deoarece aceste cursante nu au știut dinainte ce urma să se petreacă, ci au fost invitate la o întâlnire la Paris de ”ghidul” care doar el știa ce are de gând, este vorba despre TESTE CRUCIALE DELIBERATE din partea ”ghidului”.

Așadar, potrivit MISA, cele două cursante au căzut la teste pentru care ”ghidul” le considera ca fiind pregătite (căci le-a invitat în mod special, fără o cerere din partea lor) dar, în același timp, tot potrivit MISA, ele nu erau pregătite, din moment ce au căzut!

Cele două cursante nu au solicitat ”inițierea” - nici măcar nu îl cunoșteau pe ”ghid” - ci au fost invitate să îl întâlnească (”Vrei să-l cunoști pe guru? Cum te simți când te gândești să te întâlnești cu gurul tău?”, scria în formularul de intrare la Viluță).

Asta ridică din nou întrebarea: cum a ajuns el să considere că a venit momentul ca cele două femei să fie ”inițiate”, deși în cele din urmă acestea au arătat că ”nu erau pregătite”?

Cum a ajuns el să considere că a venit momentul ca Ashleigh Freckleton sau Roxana Chirilă să fie invitate la Paris pentru a fi ”inițiate”, din moment ce acestea au refuzat oripilate să ia parte la așa ceva?

A fost suficient răspunsul afirmativ la întrebarea ”vrei să-l cunoști pe guru”? Citez:

Nathalie: ”Vrei să-l cunoști pe guru?” Exact așa. Singurul răspuns care este în regulă este ”DA, bineînțeles!” Pentru că dacă bifezi ”NU”, vei fi dată afară imediat.

reporteră: Asta ți s-a spus?

Nathalie: Nu, nu ni s-a spus asta, dar i s-a întâmplat unei fete care era acolo cu mine. Și exact asta era chestia. Apoi, mai este și întrebarea: ”Cum te simți când te gândești să te întâlnești cu gurul tău?” Sunt specificate lucruri de genul acesta: ”atât de entuziasmată, fericită, extaziată”, ceva de genul ăsta. Doar lucruri pozitive. Nu poți bifa nimic negativ. Apoi, trebuie să precizezi și perioadele de timp în care ai avea timp să te întâlnești cu el.

realizatoare: Ea nu vrea cu adevărat să-l întâlnească pe guru, acest bătrân cu care încă nu are nicio legătură reală, deși a meditat deja asupra lui și i-a scris o scrisoare, dar ea vrea să intre în această Viluță. Și atunci?

Nathalie: Ei bine, am bifat ”DA”.

Este oare suficient un simplu răspuns afirmativ din partea cursantelor? Se vede că nu, din moment ce unele ”n-au fost pregătite, căzând sau refuzând testul”. De fapt, ”căderea” a fost favorizată, dacă nu chiar provocată, de ambiguitatea întrebării

”vrei să-l cunoști pe guru?”

Aceasta poate fi o simplă întâlnire și o discuție, dar mai poate fi interpretată și în sens biblic, așa cum a făcut Bivolaru:

”Adam a cunoscut pe Eva, femeia sa şi ea, zămislind, a născut un fiu” sau ”am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea” - a spus Lot).

Se vede că ”dumnezeiescul ghid”, despre care vorbește însuși Codul Bibliei, a interpretat formularul în acest sens...

”Ghidul” a lansat invitația la inițiativa lui și chiar a organizat un sistem menit să le aducă pe femei la Paris dar, în fața instanței din Franța a aruncat răspunderea pe Dumnezeu, declarând că ”femeile l-au iubit la el acasă după o etapă numită consacrare”, adică Dumnezeu a răspuns afirmativ la consacrarea ”inițierii” și prin urmare a încuviințat-o.

Acesta este răspunsul dat de Bivolaru și adepții lui fanatici la întrebarea anterioară ”cum ajunge el să considere că a venit momentul unui test spiritual pentru discipoli”. ”Dumnezeu” îi spune lui că este momentul, prin răspunsul afirmativ la consacrarea inițierii sexuale. Problema este că întâi a fost completarea formularului și invitația și abia apoi, în final, a fost consacrarea ”inițierii”.

Unii vor spune: ”Poate a consacrat și invitația împreună cu acțiunea de a le aduce la Paris. Tot ce face Grieg e dumnezeiesc integrat”!

Dar atunci cum de există refuzuri, experiențe oribile sau chiar reclamații penale? Dumnezeu nu vede asta dinainte? Le împinge dinadins la pierzanie?

Potrivit ”ghidului spiritual” Bivolaru, Dumnezeu - atotștiutor și cunoscând cu certitudine viitorul - le-a trimis pe cele două femei la un test la care EL - Dumnezeu - știa DINAINTE că ele vor ”cădea”. Pe de altă parte, tot ”ghidul spiritual” Bivolaru îl citează pe Iisus, în mesajul lui despre îndoielile demoniace:

”Nu uita că întotdeauna, fără excepţie, DUMNEZEU TATĂL nu vrea distrugerea păcătosului (sau a rătăcitului), ci îndreptarea lui.” 🔗 

Prin urmare, dacă se urmează ”logica ghidului”, prin răspunsul lui afirmativ la consacrare, Dumnezeu le-a îndreptat pe femei către un test crucial în urma căruia EL știa că ele vor părăsi școala și una chiar va depune reclamație, dar cum el nu vroia pierderea ”rătăcitelor” ci îndreptarea lor, rezultă că așa era mai bine pentru ele!

Așa se petrece când manevrezi argumentele ca să-ți iasă socoteala, în loc să te bazezi pe adevăr: sfârșesc prin a se contrazice! 

Dacă toate argumentele ar fi fost bazate pe adevăr, nu s-ar fi ajuns la contradicții, pentru că adevărul nu se anulează pe sine.

Evident, nu poate fi vorba despre o implicare a lui Dumnezeu, care nici nu ispitește, nici nu dorește pierderea omului.

Fiind vorba despre un impostor viclean și diabolic, aceste ”încercări” nu mai pot fi considerate ”teste spirituale”, ci niște jocuri viclene și perverse ce urmăresc subjugarea și controlul mental al adepților, jocuri care pot avea efecte serioase în cazul unor persoane cu un psihic fragil sau care se atașează emoțional de ”ghid”.

(continuarea aici)