Singur cu poarta goală, Monete preia pe piept și o dă în bară!

Una dintre conferințele expuse în cadrul taberei de vară online a fost ”Tainele ezoterice, dezvăluite în premieră ale sportului în general, dar și ale anumitor forme de sport în particular”,

realizată de Gregorian Bivolaru (arhivă 🔗).

Slugoiul Monete, mereu aflat în căutare de subiecte pentru ”noi” expuneri cu care să se bage în seamă, a intrat pe internetul cel satanic pentru a căuta confirmări ale învățăturilor cele pline de înțelepciune ale gurului său și a produs la rândul lui o expunere cu un titlu cât o întreagă conferință:

”Există totdeauna o foarte mare diferență între practicarea a nu contează ce formă de sport și practica atentă, sistematică, entuziastă și perseverentă a posturilor trupești asana-e în cazul unei abordări ezoterice a sistemului Hatha Yoga. Iată ce spune și Sfântul Paisie Aghiorâtul despre competițiile sportive”.

De unde a dobândit autorul acest tic verbal cu ”aghiorât”, precum în ”urât” sau ”borât”? De fapt se spune ”aghiorit”, cu ”i”, sunetul ”â” neexistând în limba greacă, de unde provine cuvântul  🔗. Probabil de la faptul că uneori un pustnic este numit ”Zăvorât”.

Textul expunerii a fost preluat cu copy-paste de către autor, fără a indica sursa, de pe un site ortodox în care s-au scris rânduri dure împotriva MISA:

https://saccsiv.wordpress.com/2024/08/13/sfantul-paisie-aghioritul-despre-competitiile-sportive/

Expunerea conține considerații de bun simț ale călugărului Paisie cu privire la ideea de ”întrecere”.

Iată un prim fragment este extras din cartea “Cuviosul Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor”, de Nicolae Zurnazoglu, de la pagina 239 a cărții (pagina 120 a documentului online de aici  🔗):

”Mă uit și eu așa, mai rar, la evenimente sportive. Toate astea intră în categoria lucrarea fină a diavolului. Lucrarea grosieră este conceptul de ”circ și pâine” care e de când lumea. Acum, a devenit ”sport, concerte, distracție și pâine”.

În tot timpul acesta, diavolii lucrează și poporul e ocupat cu circul și pâinea. În același an în care mă hotărâsem să devin teolog, mă gândeam să mă las de atletism. M-am dus din nou la stareț și i-am cerut sfatul în privința asta, iar el mi-a spus:

”Să faci aceasta și să renunți imediat. Aceste lucruri este necesar să fie tăiate dintr-o dată, de la rădăcină. Nu trebuie să te mai gândești prea mult pentru a lua o decizie înțeleaptă”.

Eu încă șovăiam și de aceea l-am rugat să mă lase să mai merg la o ultimă întrecere, pentru satisfacția mea morală. Dar el mi-a spus:

”Aceasta nu este satisfacție morală, ci imorală, pentru că prin întrecerile sportive, omul își manifestă toată iubirea de sine și slava deșartă pe care le are”.

Un alt fragment, extras din cartea “Sfântul Paisie Aghioritul” - colecția ”Duhovnicul”:

”Fiindcă el ieșea primul la întrecerile de alergare, copiii nu-l lăsau să alerge cu ei.  El se ducea la mama sa plângând și îi spunea. Ea răspundea:

”De ce vrei să alergi? Ca să te vadă ceilalți și să-ți spună “bravo”? Aceasta are mândrie”.

Altădată se plângea că colegii săi îl dădeau la o parte și se îmbrânceau între ei, că sa intre în clasă.  “Ce folos ai dacă intri primul?” îi spunea mama sa. “Aceasta are mândrie”.

Astfel, el a început să se izbăvească de micimea de suflet și când îi vedea pe copii certându-se cine va ieși primul la întrecere sau mândrindu-se că au biruit, râdea în sinea sa și își spunea: “Ce lucruri de nimic! Are dreptate mama!”. 

Autorul citează încă un fragment din viața cuviosului, dar fără a mai indica sursa (motivul va ieși la iveală mai încolo!) Este vorba despre un extras din cartea “Viața Cuviosului Paisie Aghioritul”, de Ieromonah Isaac, de la pagina 219 a cărții (pagina 110 a documentului online de aici  🔗):

”De la mama sa a învățat smerita cugetare. Ea îl sfătuia să nu dorească să-și învingă colegii la jocuri, ca apoi să se mândrească, nici să urmărească să treacă primul linia de sosire la alergări căci, așa cum spunea ea, același lucru era dacă ajungea primul sau ultimul”.

Pline de înțelepciune cugetările cuviosului Paisie despre sport preluate de Monete, dar să vezi ce cugetări are Paisie despre yoga, pe care Monete nu le prelua vreodată, căci acesta dă pământ cu yoga și cu toți guru! În aceeași carte care tocmai a fost menționată, se găsește un fragment despre un tânăr ce crescuse la o mănăstire budistă tibetană  🔗. Citez fragmentul final:

”Stareţul l-a convins pe să-i aducă toate cărţile lui de vrăjitorie şi le-a ars. Acesta, cutremurat de puterea si harul Stareţului, voia să devină monah, dar nu a putut. Stareţul folosea cazul lui ca să arate cât de mare este înşelarea celor ce cred că toate religiile sunt egale, că toate cred în acelaşi Dumnezeu şi că nu există nici o diferenţă între monahii tibetani şi cei ortodocşi.”

Oops! Până acum a fost vorba de arte marțiale, dar stați să vedeți ce e la gura cuviosului în legătură cu yoga!

⚠ Atenție, cursanți MISA, urmează secvențe care vă pot provoca îndoieli demoniace!

Iată ce spune Paisie despre practicile orientale, la pagina 251 a cărții ”Cuviosul Paisie Aghioritul - Nevoința Duhovnicească” (pagina 126 a documentului online de aici 🔗):

Despre asceza hinduiştilor

- Părinte, oare hinduiştii ajung la o oarecare stăpânire de sine pentru că îi ajută asceza aspră pe care o  fac prin yoga?  Fac şi fac şi ce reuşesc prin toate acestea? 

- Înfrânarea ortodoxă şi, în general, asceza duhovnicească ţintesc întotdeauna spre un scop mai înalt, la sfinţirea sufletului.  Asceza lor satanică şi lumească se face ca să-şi întocmească un trup suplu, să-şi întoarcă mâinile şi picioarele precum o păpușă de hârtie, ca să-i laude câţiva oameni proşti şi să-şi bată joc de ei diavolii cei caraghioşi. De mici copii, îşi răsucesc picioarele, îşi pun un picior pe un umăr şi celălalt pe celălalt umăr şi astfel se roagă.

Dar toate cele pe care le simt - precum spun unii - au o oarecare explicaţie. Îşi trag, de pildă, limba până la nas sau o înghit până la laringe (kechari mudra n.n.), simt o senzație, simt o oarecare dulceaţă, o gâdilare şi spun: ”Acesta este nectarul!"

Apoi presează cu degetele nişte nervi de lângă urechi şi aud "vuu ...", ca o muzică. Sau îşi presează ochii şi încep să vadă steluţe cu ochii deschişi în soare (fosfene, n.n.), iar când îi închid, văd lumină. "Iată, am reuşit! spun ei. Am văzut lumina cea necreată!”

Atunci şi diavolul le spune: "Aa, vreţi lumini? O să vă dau şi eu lumini!” Le cultivă imaginaţia şi apoi, fără să-şi mai apese ochii sau fără să-i tină deschişi în soare, văd lumini.  Da, le cultivă imaginaţia într-o măsură avansată şi apoi îi înşeală. Merg şi unii dintre ai noştri la hinduişti, iar aceştia îi învaţă să spună în limba lor nişte hule împotriva lui Hristos, a Maicii Domnului şi a Sfinţilor - unii ştiu că acestea sunt hule, alţii nu ştiu - şi se îndrăcesc. După aceea încep să spună nişte cuvinte nedesluşite (bijamantre, n.n.). Ajung la o stare exaltată, iar ceilalţi care îi privesc cred că se află într-o stare duhovnicească. Dar aceasta este o stare diavolească. 

Hinduşii, deşi sunt un popor inteligent, deşi au nelinişti metafizice şi multă inimă, se ocupă cu aşa numita filozofie, cu rătăciri şi vrăjitorii, zăpăcindu-i pe europeni cu teoriile lor. Şi iată, mai marii lor sunt ca taurii, iar alţii mulţi acolo, în India, mor de foame. Vin şi aici în Grecia şi înşală lumea cu Nirvana, cu pasivitatea (detașarea, n.n.), cu reîncarnările... În cărţile lor folosesc şi părţi  din Sfânta Scriptură, din Filocalie, de la Sfinţii Părinţi şi astfel atrag lumea (”Erosul Pur din ezoterismul creștin” al lui Bivolaru, n.n.)

Unde s-a auzit mai demult să creadă ortodocşii în teoriile hinduiste! Acum însă, deşi e greu s-o spui, și unii oameni serioşi susţin astfel de neghiobii şi dau bani grei pentru aceasta. Hinduismul a făcut o mare vătămare.

- Părinte, există indieni care să fie creştini ortodocşi?

- Foarte puţini. Au rămas câţiva din Biserica pe care a întemeiat-o Sfântul Apostol Torna, dar au pârăsit-o. Unii au devenit catolici, alţii protestanţi. Astăzi acolo pe ortodocşi îi poţi număra pe degete. Toate cele pe care celelalte religii sau parareligii le prezintă ca minuni, nu au nici o legătură cu minunile religiei noastre. Hristos cere de la noi mărime de suflet, nu vrea să-L iubim pentru că este atotputernic. Dacă ar fi vrut, ar fi putut face o minune pentru a crede imediat toată lumea (curcubeie, n.n.). 

Dar în felul acesta ar fi legat libertatea omului. De aceea spune: ”Fericiţi cei ce n-au văzut, dar au crezut!"  Ortodoxia are minunea şi harul dumnezeiesc. Hinduismul are magia şi filozofia. El înlocuieşte minunea cu magia şi harul dumnezeiesc cu filozofia. Diavolul dă puteri guruşilor, vrăjitorilor etc, pentru ca aceştia îi dau drepturi.

Şi astfel aceia pot face minuni, iar care le vede, îi admiră (roata Egely, n.n.) Din clipa in care cineva vede că acela care face astfel de false minuni nu se înrudeşte deloc cu Hristos, trebuie să-şi dea seama că cele pe care le face sunt înşelăciunea diavolului, care nu ştie niciodată să spună adevărul, ci numai minciuni ca să înşele făpturile lui Dumnezeu. 

Cei care au intenţie bună, dacă mai înainte au cunoscut puţin Ortodoxia, îşi fac probleme, deoarece văd că viaţa vrăjitorilor nu este curată ci este încurcată, în timp ce în Ortodoxie află viaţă curată şi superioritate. Află oameni care au sfinţenie şi care fac minuni adevărate. În Ortodoxie, bunătatea este prisosul dragostei omului față de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Toate celelalte fapte bune ce se fac de către cei de altă credinţă, de cei înşelaţi, nu au principii duhovniceşti în Hristos, ci pot avea nişte principii omeneşti bune.  Cel care trăieşte corect viaţa ortodoxă are smerenie, dragoste şi se dăruieşte cu totul aproapelui, se jertfeşte (”karma yoga”, n.n.).

Iar nevoinţa, postul şi privegherea pe care le face, le face din dragoste faţă de Dumnezeu, nu ca să simtâ o oarecare plăcere. Este un lucru ieftin ca cineva să ceară bucurii duhovniceşti, cu totul altceva este dacă Hristos îi va da să guste dulceaţa cerească, în timp ce aceia care se ocupă, de pildă, cu filozofiile indiene, cu yoga etc, prin toate pe care le fac ţintesc să ajungă la, chipurile, o stare duhovnicească, la extaz, să simtă o plăcere sau să devină mai presus decât ceilalţi, fără să se intereseze de ceilalţi.” 

Acest fragment conține ceea ce s-a spus și pe acest blog, de către unii care au participat la cursurile MISA (vezi acest articol  🔗):

- yoga propovăduiește manipularea energiilor subtile de către practicant, ceea ce devine o formă de magie atunci când practicantul acționează dintr-o voință egotică și nu din voință divină

- la MISA se amestecă practicile fizice cu ritualuri magice care invocă tot felul de zeități 

- efectele obținute prin magia energiilor subtile realizată cu ”propriile puteri” poate conduce la amplificarea orgoliului spiritual

- practicile yoga produc senzații subtile intense și plăcute la nivelul învelișurilor exterioare ale sufletului, ce sunt luate drept ”mari realizări spirituale”, ceea ce poate conduce la un gen de ”masturbare spirituală” și, în plus, orientează atenția asupra propriei ființe, amplificând egocentrismul, subiectivismul și autoiluzionarea, distrăgând atenția de la manifestările din afară, ce nu pot fi determinate de către ego, dar care sunt obiective

- liderii MISA încalcă regulile Codului Moral, iar acest lucru se vede prin desfrânarea, fățărnicia și ticăloșia lor

- MISA îndeamnă la ”karma yoga”, răstălmăcită ca activitate în folosul organizației, în locul ajutorului dat din inimă ”aproapelui aflat în nevoie” și care nu servește intereselor organizației, etc.

Dar toate acestea sunt trecute sub tăcere de conferențiarul prolific, care manifestă încă o dată practica ”adevărului selectiv” sau a ”adevărului convenabil” de la MISA: învățăturile lui Paisie sunt pline de înțelepciune atâta timp cât confirmă ”învățăturile înțeleptului Bivolaru”.

Însă, cu acest prilej, acesta nu numai că o dă în bară, dar își dă și cu stângul în dreptul, că tot suntem la sport. Vrând să-l autentifice pe ”sfântul Bivolaru”, instructorul cel guraliv și slugarnic îl citează pe Paisie ca pe un sfânt adevărat.

Problema e că Paisie e sfânt și atunci când dă de pământ cu practicile yoga, nu doar când confirmă ideile lui Bivolaru despre sport!

În finalul expunerii, instructorașul cel slugarnic și expertul în sine citează (se putea altfel?) din amintita conferință a marelui său ghid cu privire la sport, citez:

G. Bivolaru:

”Sportul angrenează însă numai și numai trupul ființei umane care practică un anumit sport. Este semnificativ faptul că niciun mare geniu nu a fost un sportiv de performanță și niciun celebru sportiv de performanță nu a fost un mare geniu.”

Uite unde se înghesuie geniile: la MISA! Îl includem aici, bineînțeles, pe geniul din Tărtășești, cel care a citat din Academia Cațavencu și s-a scuzat apoi că n-a știut...

De asemenea, imensa majoritate a practicilor de la MISA implică trupul și cele trupești, mai ales cele tantrice!

G. Bivolaru:

”Toate sporturile includ un complex de exerciții fizice trupești sau cuprind jocuri sportive care sunt practicate metodic, mai ales pentru formarea și dinamizarea unor caracteristice motrice trupești. În felul acesta, se acționează iar și iar doar la nivelul trupului și numai atât, fiind astfel neglijate celelalte patru învelișuri tainice invizibile ale ființei umane.

Anumite categorii de diavoli urmăresc să ispitească în fel și chip pe cât mai mulți oameni să se implice și apoi să devină pe nesimțite dependenți de felurite sporturi, spre a le acapara în acest mod viclean, funest, malefic ființa, conștiința, împingându-i iar și iar într-o manieră abilă, insidioasă, într-o condiție existențială obtuză, materialistă, letargică, inferioară, animalică, rudimentară, egoistă, în care trupul și numai trupul contează pentru ei cel mai mult.”

Uite unde stătea cel care a revelat practici ”pur spirituale” ce nu acționează doar la nivelul trupului, cum ar fi: amorul frenetic cât mai frecvent și cu cât mai mulți, savurarea de energii paradisiace gen ”elixirul auriu”, secrețiile sexuale și menstruale, gâdilarea, perceperea energiilor Atributelor Dumnezeiești ca fiind generatoare de ”plăcere elevată” etc.

G. Bivolaru:

”Dincolo de felurite la aparențe înșelătoare, sportul este însă un viclean nebănuit și efemer stupefiant pentru foarte multe ființe umane ignorante, buimace, proaste și superficiale”. 

Din contră, practica yoga de la MISA nu este un viclean și efemer stupefiant, cursanții MISA nu aleargă după plăceri sexuale intense și stări subtile euforice, ci prin yoga devin foarte conștienți și mai ales extraordinar de inteligenți, chiar geniali, dovadă fiind faptul că au rămas timp de peste trei decenii atașați de școala spirituală și de ghidul acesteia, care dă pe dinafară de genialitate și sfințenie!