Rolul Turciei și al Idlibului în atacul de la Moscova

SUA, UK și Turcia protejează Idlibul de atacuri pentru a putea folosi armata de teroriști staționată acolo când și unde doresc.

Drumul către Centrul Crocus din regiunea Moscova a început în Turcia, după cum a mărturisit unul dintre atacatorii care a participat la uciderea a 143 de oameni care veniseră la un concert și la rănirea a alți peste 150, vineri seara. Rusia a spus că toți atacatorii au fost capturați în drum spre Ucraina în efortul lor de a scăpa. Un mesaj al Statului Islamic Khorasan (IS-K) pe o rețea de socializare revendică responsabilitatea pentru atac. Presa americană relatează că Guvernul SUA a avertizat Rusia cu privire la un posibil atac planificat de IS-K.

Unul dintre atacatori a mărturisit că a sosit în Rusia din Turcia unde a fost radicalizat de un cleric islamic. Mărturisitorul este cetățean al Tadjikistanului din Asia Centrală. Turcia a început procesul de modernizare printr-o guvernare laică, urmând ideologia politică a tatălui Turciei, Kemal Ataturk, care a cerut națiunii sale, după Primul Război Mondial, să privească spre vest și să se modernizeze, îndepărtându-se în același timp de la est și de vechile tradiții pe care Ataturk le vedea ca fiind un obstacol în calea progresului economic.

Ulterior, Erdogan a fost adeptul unei forme politice care implică islamului, numită islam radical. Sub deceniile de conducere Erdogan în Turcia, societatea s-a întors înapoi spre est și a îmbrățișat o tendință non-seculară. Erdogan a susținut că poporul turc este descendent al unor grupuri etnice antice din Asia Centrală. Locuri precum Tadjikistanul au fost recunoscute drept „frați” ai Turciei sub regimul lui Erdogan.

Membrii IS-K și Al Qaeda din republicile din Asia Centrală pot locui și lucra legal în Turcia, infiltrându-se cu succes în societatea locală. Ei așteaptă cu răbdare comenzile clericilor lor în comiterea de atacuri teroriste, navigând abil prin măsurile de securitate. Zona Basaksehir a Istanbulului este un paradis preferat al migranților uzbeci, tadjici și turkmeni.

Atacul SUA/NATO asupra Siriei a început în 2011 în scopul schimbării regimului Assad. Lui Erdogan, aliat de lungă durată al SUA, i s-a cerut să fie partener în războiul condus de Obama împotriva Siriei laice, pentru a crea un stat prietenos al Fraților Musulmani la Damasc, care ar fi putut fi un partener perfect pentru partidul de guvernământ al lui Erdogan din Ankara. Obama a lansat un plan similar atât în ​​Libia, cât și în Egipt, cu rate de succes diferite. Frăția Musulmană a prosperat în SUA și Marea Britanie și a fost reprezentată în poziții cheie în guvern și în societate în ambele locuri. Acesta era un grup care urma islamul radical, dar purtau costume și cravate și păreau a fi membri productivi ai societății, în același timp planificând deschis să demoleze guvernele democratice, încetul cu încetul, pentru a-și realiza visul unui Stat Islamic cu Legea Islamică ca singură Constituție.

Rusia a suferit multe atacuri teroriste islamice radicale de-a lungul deceniilor, cu zeci de victime. Când Președintele Putin a văzut că SUA, Marea Britanie și Turcia sponsorizează teroriștii din Siria a luat decizia de a salva această țară de la a deveni Stat Islamic, intrând pe câmpul de luptă împotriva teroriștilor care câștigau teritoriu. După cum au explicat la acea vreme mulți experți: „Rusia ar putea opri marșul islamului radical în Siria sau ar putea să aștepte să se lupte cu ei direct pe străzile Moscovei.”

Erdogan și Putin au fost considerați inamici în Siria în războiul dus acolo de SUA și NATO. După ce Turcia a doborât un avion militar rusesc peste Siria, iar un ofițer de securitate turc a ucis cu sânge rece un diplomat rus, relația dintre cele două națiuni majore a ajuns la un nivel scăzut.

Dar SUA și-au înjunghiat aliatul loial Turcia în spate în Siria. Washingtonul i-a sponsorizat pe kurzi care sunt dușmanii Turciei. PKK este un grup terorist care a ucis peste 30.000 de oameni în 30 de ani. Kurzii din Siria au format două miliții armate, SDF și YPJ, care sunt direct legate de PKK și care împărtășesc aceeași ideologie politică comunistă. Pentagonul a luat SDF și YPJ sub aripa sa și le-a oferit tot ce și-ar putea dori o armată modernă, inclusiv salarii în dolari. Erdogan s-a plâns lui Obama, lui Trump și lui Biden, dar toate plângerile sale despre kurzi au mers către urechi surde la Washington.

Dr. Kamal Jafa, expert geopolitic din Alep, a raportat că a avut loc o întâlnire la baza militară Al Shadade din Siria, sub ocupația armatei americane, între SDF și oficiali ucraineni care caută teroriști înarmați IS pentru a lupta împotriva rușilor din Ucraina. S-a încheiat un acord pentru a transfera în Ucraina anumiți teroriști IS vorbitori de limbă rusă deținuți în închisori de SDF din Siria.

Ucraina a elaborat totodată planuri de colaborare cu SDF pentru a ataca trupele ruse în Siria. Cu toate acestea, la sfârșitul lunii decembrie 2022, Președintele ucrainean Volodimir Zelenski ar fi cerut oprirea acestei planificări, după cum s-a raportat The Washington Post, invocând un document american scurs către public, datat ianuarie 2023. Documentul discută, de asemenea, atitudinea Guvernului Turciei, care era conștient de faptul că Ucraina intenționează să lovească ținte rusești în Siria.

La doar câteva ore după atacul de la Moscova, John Kirby, Purtătorul de Cuvânt al Consiliului Național de Securitate al Președintelui Biden, a declarat public că ucrainenii nu au nimic de-a face cu atacul. Oamenii au pus întrebarea: „De unde ați ști voi cine este sau nu este implicat, când tocmai a avut loc atacul și nu au fost efectuate arestări?” Alții au comentat: „Dacă tot știi cine nu este implicat, atunci spune cine este implicat”.

Idlibul este ultima zonă controlată de terorişti în Siria. Se află sub controlul armat al lui Hayat Tahrir al-Sham, comandat de Abu Mohamed al-Julani, care se află pe lista de urmăriți a SUA, cu o recompensă de 10 milioane de dolari pusă pe capul său. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că a fost în vizorul mass-media, inclusiv a presei americane, care a venit să-l intervieveze în timp ce purta costum și cravată, într-un efort al conducătorilor săi americani de a-i curăța imaginea și de a-l pregăti ca fiind o alternativă aprobată de SUA în Damasc a Președintelui Assad.

Toate ajutoarele ONU și alte ajutoare umanitare care sosesc la Idlib trec mai întâi prin mâinile lui Julani și a teroriştilor săi, care distribuie ajutorul familiilor și asociaților lor și refuză să le împartă și celor care se opun ocupației sale islamice radicale. Ajutorul rămas este vândut în noul centru comercial al lui Julani, Al Hamra, cu scările rulante care duc cumpărătorii pe mai multe etaje luxoase. Nu este surprinzător că recentele proteste de stradă din Idlib au cerut înlăturarea și executarea lui. În respectiva regiune a Idlibului, 3 milioane de civili trăiesc sub un regim absolut brutal și represiv.

Idlib este locul în care Armata Americană a atacat, susținând că IS-K prosperă acolo și același loc în care la ordinul lui Trump, a fost ucis Baghdadi, liderul ISIS.

Comentatorii s-au întrebat, dacă SUA știu că Idlib este sediul IS-K și al altor grupuri armate care urmează islamului radical, de ce critică Armata Arabă Siriană sau pe aliatul lor, Armata Rusă și planul acestora din urmă de a elimina terorismul prezent la Idlib? Dacă întreaga lume recunoaște Idlib ca un centru pentru terorism, atunci de ce să nu scapi de această amenințare la adresa civililor din Siria, Rusia și Europa? Ei bine, SUA, UK și Turcia protejează Idlibul de atacuri pentru a se folosi de armata de teroriști când și unde doresc.

https://strategic-culture.su/news/2024/03/25/role-turkey-and-idlib-moscow-attack/