Moartea unui deținut politic și mizele acesteia

Precizez încă o dată, niciodată n-am fost printre simpatizanții lui Alexey Navalny, care a murit astăzi în închisoarea cea mai severă din Rusia. Un deținut politic condamnat să moară în închisoare, anume asta au râvnit stăpânii acestei țări, dându-i ani grei de pușcărie și deținându-l în condiții inumane.

Navalny era liberal și conectat puternici la Occidentul colectiv. El reușit să creeze o vastă rețea de susținători în toată Rusia, să organizeze multiple demonstrații, firește, toate antiguvernamentale. Desigur, figura lui era asociată cu intenția occidentalilor de a zdruncina regimul lui Putin și de a instaura în Rusia o guvernare mai potrivită intereselor Vestului. În general, aceste lucruri se știu. Altceva voiam să spun aici. 

Nu știm dacă acest om a murit fiind asasinat la propriu sau fiind supus unui asasinat lent. Dacă a fost ucis de adversarii lui Putin, e grav, deoarece cineva urmărește șifonarea președintelui rus în preajma victorioasei sale realegeri. Mai gravă este, însă, condamnarea acestuia la două decenii de închisoare pentru nimic din câte i s-au imputat. Căci învinuirile de extremism/îndemn la extremism/terorism sunt doar pretexte ticăloase de a băga la răcoare pe oricine critică regimul. Iar un proces echitabil e imposibil în Rusia ultimelor decenii. Aici ”delictul de opinie” e suficient să-ți provoace moartea, încarcerarea sau în cel mai bun caz excluderea din viața publică și marginalizarea.

Presa pretins patriotică din Rusia arată astăzi sinistru. Iar patriot în Rusia de azi poți fi doar dacă ești loial regimului și nu contești geniul și inamovibilitatea eternului conducător Putin. Moartea lui Navalny a provocat jubilație deschisă, învinuirea ucrainenilor/USA/UK de asasinat, denigrarea postumă a bietului răposat, atacarea văduvei acestuia pentru faptul că a luat cuvântul în aceeași zi cu decesul soțului său la Conferința de securitate de la Munchen.

Nu ne miră deloc faptul că cei care îl batjocoresc și îl condamnă postum pe bietul deținut politic, spun că prin moartea sa acesta îi șifonează marșul triumfal al lui Putin în campania electorală. Însă acești propagandiști neosovietici, contaminați iremediabil de otrava luptei de clasă și de ura lumpen-proletară, nu scot nicio vorbă despre faptul că campania electorală de azi nu e decât o farsă ieftină. Modificarea Constituției după modelul belarus, care să-i permită lui Putin să mai candideze încă o dată, este o chestiune incriticabilă în Rusia de azi. Clanul mafiot de la putere nu se poate juca de-a democrația, miza e prea mare, și anume menținerea controlului asupra avuțiilor imense ale acestei țări.

Lipsa de compasiune și de elementare condoleanțe familiei acestui om este înfiorătoare. Și nimeni din tabăra patrioților afiliați statului n-a pomenit nici un cuvânt despre CAUZA PRINCIPALĂ care a determinat anihilarea acestui opozant al puterii. Vorba e că Alexey Navaly a produs o multitudine de filme documentare în care dezvăluia cu probe consistente corupția și bogățiile uriașe ale principalilor figuri din ierarhia de stat a Rusiei, inclusiv cea a intangibilului și imaculatului Putin. Motiv pentru care s-a încercat asasinarea lui prin otrăvire, după care a urmat farsa judiciară și întemnițarea.

Nu mai puțin trist este și faptul că pretinsa presă de alternativă din Occident, care s-a obișnuit să practice o admirație fanatică față de Putin, s-a înscris în același cor rușinos de denigrare a defunctului opozant. Martorii cultului lui Putin confundă interesele Rusiei cu interesele mafiei care a capturat puterea în această țară. Iar dacă nu ești printre membrii sectei religioase pro-Putin, ești imediat categorisit ca agent al imperialismului american.

Înțeleg perfect perfidia și planurile diabolice ale occidentalilor care urmăresc debarcarea lui Putin în interesul corporatocrației și oligarhiei din Vest. Dar înțeleg la fel de bine și faptul că Putin este el însuși întruchiparea corporatocrației și a oligarhiei din Rusia, care a uzurpat puterea în acest stat nu pentru a ferici propriul popor, ci în interes de clan.

E adevărat, politica niciodată n-a fost imaculată, dar grupările care controlează statul rus consideră că pot comite orice abuz și orice crimă la nesfârșit, fără a se îngriji de consecințe. În accepția lor, simulacrul poate substitui la nesfârșit autenticitatea, represiunile pot anihila la infinit orice voce critică, iar conflictul cu Occidentul poate servi fără oprire drept pretext pentru distrugerea oricărei forme de opoziție politică sau critică a puterii.

Domnul Putin nu s-a grăbit să-i exprime condoleanțe văduvei lui Alexey Navalny, care a murit la 47 de ani, în schimb a trimis un mesaj plin de compasiune văduvei lui Henry Kissinger, când acest personaj sinistru a plecat spre iad la vârsta de 100 de ani.

Putin și cel care îl conduc se cred invincibili, maeștri ai șahului geopolitic, aliați ai Chinei etc. Acesta (sau, mai exact, cei care îl conduc) încă n-a priceput sau poate n-a recunoscut, de pildă, că aventura din Ucraina a fost o capcană a strategilor occidentali, un fel de Afganistan-2. Se pare că Kremlinul încă n-a realizat nici gravitatea morții lui Navalnyi, crezând că exercitarea unui control total asupra presei și terorizarea oricărei opinii critice sunt suficiente pentru a menține acest sat al lui Potemkin pentru vecie. Nu exclud ca evenimentul tragic de azi, care a fost exploatat extrem de abil de perfizii strategi occidentali, să nu afecteze prea mult stabilitatea puterii din Rusia. Însă chiar și în acest caz jocul la distanțe lungi practicat de către Vest față de de Rusia reușește să contribuie la acumularea unor energii sociale negative care pot să explodeze în orice moment.

Nu știm dacă tragedia de azi va reuși să se transforme într-un punct de cotitură în situația politică din Rusia. Mă refer la ceea ce în astfel de cazuri politologii și experții în psihologia maselor numesc ”Triggering Event” sau ”eveniment declanșator”. Nici nu pretind că o răsturnare a regimului Putin ar fi benefică pentru această țară. Cert este, însă, un lucru. Kremlinul poate ajunge foarte repede într-o fundătură, din care nu va mai putea ieși nu doar elita de conducere, ci chiar întreaga țară. Iar armele nucleare și alte minuni ale tehnicii militare sunt inoperante în astfel de e cazuri.

Groparii Rusiei de azi nu se află doar în Occident. Ei cooperează foarte eficient cu coloana a 5-a din această țară, care se află nu printre susținătorii lui Navalnyi, ci în cabinetele de la Kremlin.  Aceștia se folosesc în mod strălucit de mediocritatea și setea de putere a unor inși ca Putin.

Lumea e cuprinsă de niște turbulențe extrem de periculoase. Miroase a război mondial. Iar episodul de azi ar putea accelera explozia ghemului de contradicții majore dintre marii nebuni ai jocului internațional.

Dumnezeu să-l ierte pe Alexey Navalny.

Rușine celor care îl batjocoresc postum.

Ca și celor care folosesc moartea lui în lupta cu Putin.

Ca și lui Putin pentru moartea lui.