MISA de-a râsu' plânsu'

Motto:

De la Nistru pân' la Tisa, tot românul râsu-MISA,

De la Nistru pân' la Don, râsul produce hormon (de pildă, testosteron).

Este o perioadă în care în mod tradițional, după o luna de tabără de yoga, liderii MISA își prelungesc vacanța, că au muncit pe rupte toată luna august, prezentând conferințe rămase nedifuzate din anii trecuți, redactate pe baza inepuizabilelor manuscrise ale prof. de yoga Bivolaru sau susținând spirale cu zeci de participanți. 

(Apropos de asta, dacă se menține această tendință, în curând numărul participanților la spirale va fi mai mic decât numărul țărilor care au cursuri ale MISA sau decât numărul membrilor grupei de ordine. În acest sens, exista și un banc la MISA, că maestrul shivait Abhinavagupta ar fi intrat într-o peșteră cu discipolii săi și apoi ar fi dispărut, cu excepția grupei de ordine. Se pare că asta așteaptă ultimii cursanți rămași la MISA, ca Bivolaru să dispară cu ei în lumea spirituală, așa evoluați cum sunt și nefăcând nimic, însă pentru asta va fi necesar ca mai întâi Bivolaru însuși să dispară encore une fois din pușcărie, ceea ce ar fi o nouă ”Cădere a Bastiliei”).

În această perioadă de relaș, în care nici măcar MisaTV nu difuzează emisiuni noi, a surprins totuși difuzarea și reluarea frecventă a unei conferințe în premieră, susținute de Costică Umorică, intitulată ”Râsul este un efect al energiei subtile sublime a atributului dumnezeiesc al umorului stenic, care activează rețelele cerebrale și reduce stresul”. Orice pretext este bun pentru a readuce ostentativ în atenție și a băga pe gât, mereu și mereu, atributele, revelație a Formidabilului și Colosalului Umorist de la MISA.

Se spune că râsul este o reacție spontană la o situație care ia o neașteptată întorsătură față de ceea ce părea inițial. În acest sens, conferința debutează promițător, căci stârnește râsul prin contradicția dintre ceea ce este inițial sugerat prin titlu - efect al energiei unui Atribut dumnezeiesc - și nivelul de abordare, predominat fiziologic:

citat: Din punct de vedere anatomic, hohotul de râs implică o coordonare neuromusculară perfectă ce presupune contracția ritmică a diafragmei, modificarea dinamicii respiratorii și activarea a peste 15 mușchi faciali. Cu toate acestea, dincolo de manifestarea sa fizică vizibilă, adevărata sa natură în planul fizic pur științific, este guvernată de creier, unde circuitele corticale și subcorticale colaborează pentru a decodifica stimulii cognitivi și a-i traduce în răspunsuri emoționale. Din perspectivă evolutivă, apariția acestui comportament precede cu mult dezvoltarea limbajului articulat. Inițial, râsul a apărut ca o vocaliză primitivă de supraviețuire și adaptare, un semnal acustic clar menit să comunice siguranța și să consolideze coeziunea în cadrul primelor grupuri de oameni. 

 Tot o contracție ritmică a diafragmei este și ”râsul” hienelor, al cailor etc. Maimuțele ”râd” când sunt gâdilate, la fel și oamenii, ca reacție spontană la acest stimul tactil extern. Bebelușii râd ca reacție spontană față de adulții care le zâmbesc prin manifestări fizionomice (”contracții ale unor mușchi faciali”) ale unor stări afective. Singurul râs inteligent din lumea celor care nu cuvântă este râsul curcilor, acesta fiind nivelul la care a ajuns MISA.

Toate aceste tipuri de ”râs” enumerate aici nu sunt cauzate de vreo situație umoristică, ci este vorba despre reacții sau reflexe inconștiente la diverși stimuli externi, așadar nu au legătură cu ”umorul stenic”, cu atât mai puțin cu ”ienergiile umorului dumnezeiesc”. Nu orice contracție ritmică a diafragmei, însoțită de contracția mușchilor faciali, este un efect al unor situații pline de umor, chiar dacă se manifestă tot prin râs! Este evident vorba despre o confuzie RIDicolă între reacții la stimuli externi care nu au vreo semnificație și reacții la situații care au semnificații pe diferite niveluri de înțelegere (umor), chiar dacă ambele se manifestă la fel din punct de vedere fiziologic.

Însă pentru Gregorian Humoreanu, râsul produs de gâdilare este efect al atributului umorului dumnezeiesc:

La modul esențial vorbind, atunci când este considerată și experimentată dintr-un punct de vedere elevat, complex, ezoteric, gâdilarea trupului unei ființe umane se efectuează atingând ușor, mai ales cu vârful degetelor de la mâini, anumite zone ce sunt în mod evident sensibile ale trupului altcuiva, canalizând și emanând atunci – prin degete – energiile subtile sublime în mod tainic amalgamate, mai ales ale Atributului dumnezeiesc al Erosului pur, dar și al Atributului dumnezeiesc al Iubirii, ce sunt direcționate într-un flux neîntrerupt care coboară din zona creștetului, de la nivelul centrului subtil fundamental de forță Sahasrara și care sunt captate în realitate din ființa misterioasă a lui Dumnezeu. Prin focalizarea acestor energii subtile sublime ce sunt amalgamate, apare și apoi se intensifică o senzație – cel mai adesea plăcută, specifică – care, de multe ori, este însoțită de râs din cauza proximității Atributului dumnezeiesc al Erosului pur cu Atributul dumnezeiesc al umorului. În ceea ce privește declanșarea acestei experiențe complexe care este gâdilarea, rolul preponderent revine energiei subtile sublime a Erosului pur. Sunt într-un mod pregnant sensibile la atingerile plăcute de acest fel ființele umane care deja manifestă o receptivitate cu totul aparte în ceea ce privește declanșarea unor procese de rezonanță ocultă cu energia subtilă sublimă a Erosului pur, cu energia subtilă sublimă a Iubirii, cu energia subtilă sublimă a Umorului.

După introducerea în tainele râsului (căci într-adevăr râsul este o taină la MISA), ce are legătură mai mult cu aspecte strict fiziologice, brusc, exact ca într-o întoarcere de situație ce stârnește de obicei râsul, Costică trece la nivel spiritual:

citat: Din punct de vedere spiritual, putem afirma că râsul este un efect al energiei subtile sublime a atributului dumnezeiesc al umorului stenic, ce are efecte certe asupra ființei umane, activând anumite rețele neuronale și eliminând stresul. Deseori am întâlnit expresia ”Dumnezeu are umor” și chiar are. Putem spune că are cel mai universal și atotcuprinzător umor, care nu se termină niciodată pentru că este manifestat în veșnicie printr-o energie subtilă sublimă a cărei frecvență de vibrație nu se modifică niciodată, aceea a atributului dumnezeiesc al umorului dumnezeiesc. Dumnezeu chiar este constatat de fiecare dintre noi în numeroasele situații în care o tensiune, o apăsare, o contradicție se eliberează brusc printr-o întoarcere surprinzătoare de situație, o modificare a punctului de vedere datorată remarcii cuiva inspirat sau, pur și simplu, rezultând din situația creată de jocul pur dumnezeiesc. Apare brusc, astfel la cei prezenți, un hohot de râs care acoperă totul cu eliberare, înțelegere, comuniune, apropiere, iubire și o stare copleșitoare de fericire ce este trăită atunci la unison.

Costică spune că ”Dumnezeu chiar are umor” dar nu spune ce este umorul dumnezeiesc. Acțiunile susținute de Dumnezeu sunt pe deplin armonioase și benefice, deci nu pot fi contradictorii, nu pot genera tensiuni, deci nu stârnesc râsul. Situațiile contradictorii și tensiunile există doar din punctul de vedere al omului limitat. Dumnezeu nu râde de om și de acțiunile stupide ale acestuia, ci are numai compasiune față de el. Doar omul râde, atunci când își dă seama de ridicolul acțiunilor lui. Nu există un atribut al umorului dumnezeiesc, umorul aparține doar omului atunci când acesta are o stare de iluminare cu privire la situația în care se află. Sursa umorului omenesc nu este ”umorul dumnezeiesc”, ci înțelepciunea dumnezeiască, pe care omul o întrezărește în anumite străfulgerări și vede contradicțiile din acțiunile lui. ”Umorul dumnezeiesc” nu este sursa situațiilor ce stârnesc râsul, ci este doar ATITUDINEA FIREASCĂ față de aceste situații în care omul se bagă singur. Întorsăturile de situații ce stârnesc râsul, nu sunt produse de energia umorului dumnezeiesc, ci omul constată, într-o clipă de iluminare, că situațiile în care a ajuns singur sunt pe dos față de cum ar trebui să fie, rezultat al acțiunilor și ideilor sale nenaturale.

Citez din nou: ”Poate că știm să râdem, pentru că suntem și singura specie care se stresează atât de tare”. Dumnezeu nu se stresează, deci nu are nevoie să râdă pentru a elimina stresuri. Dumnezeu nu intră în situații comice, deci nu are motive să râdă, pentru EL totul este firesc. Este ciudat ca Dumnezeu să genereze ”energii ale umorului” fără ca acestea să-I fie caracteristice. Atributele Dumnezeiești sunt prin definiție însușiri ale lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu râde și nu intră în situații comice, deci cum poate fi umorul un atribut dumnezeiesc?

Mai mult, umorul are limite. Nu toate acțiunile nefirești ale omului frizează umorul. Există râs în fața măcelului de pe câmpurile de bătălie? Există râs după un măcel cauzat de cataclisme ale naturii, iscate cu Voia lui Dumnezeu? Unde este, în aceste cazuri, ”umorul dumnezeiesc”? Nu se manifestă, spre deosebire de celelalte atribute care se manifestă ÎN PERMANENȚĂ! În fața ororilor și suferințelor ce survin unui cataclism natural care nu e o urmare a acțiunilor omenești, se manifestă atributele dumnezeiești ale milei și compasiunii, ale alinării, ale ajutorului, ale providenței, grației și speranței pentru supraviețuitori. De fapt, întreaga condiție umană este tragică, permanent plină de suferință. Se poate spune că Dumnezeu asistă cu umor la toate acestea? 

Dumnezeu manifestă și inspiră o atitudine de înțelegere superioară, în genul ”moartea nu există în realitate, suferința nu este veșnică, nu trebuie să abandonezi calea către eliberare, fă un salt în înțelegere și vei transcende toate acestea, îți vor apărea altfel!” Atributele dumnezeiești naturale (omnipotența, infinitatea, eternitatea, aseitatea etc. se manifestă în permanență, doar râsul și veselia nu au de ce să se manifeste în orice situație. Un atribut dumnezeiesc poate manifesta întreruperi în anumite momente sau locuri? Există oare cu adevărat un atribut al umorului dumnezeiesc, și încă unul stenic(!), în hohote de râs? Râde Dumnezeu de suferința sau de prostia oamenilor? Râde în hohote, suRÂDE cu subînțeles? 

Costică susține că stresurile acumulate în interior ca urmare a unor situații contradictorii și tensionante, ce există doar pentru om (!), sunt alchimizate și eliberate prin râs. Dar râsul produs de pățaniile neplăcute ale celorlalți, este tot un efect al atributului umorului dumnezeiesc? Dar râsul stârnit la vederea defectelor fiziologice ale altora? Dar râsul cinic al ”stăpânilor” față de suferința celor năpăstuiți? Dar râsul sardonic al celor satisfăcuți că acțiunile lor rele au reușit? Râsul diavolilor care reușesc să-i facă pe unii să cadă ispitelor, este tot efect al atributului umorului dumnezeiesc? Și aceste situații tragice fac parte din ”jocul pur dumnezeiesc”, iar râsul cinic este tot o contracție ritmică a diafragmei! Este clar că există două feluri de râs, care seamănă din punct de vedere mecanic, dar nu seamănă din punct de vedere spiritual, deci nu ambele sunt efecte ale ”atributului umorului dumnezeiesc” (dacă acesta există!) Și în plus mai există râsul prostesc, fără motiv, fără o cauză aparentă. Expunerea lui Costică nu evidențiază acest fapt!

citat: Ființa umană este singura specie de pe pământ care are capacitatea de a râde. Se știe faptul că umorul și râsul sunt remedii excelente pentru combaterea stresului. Poate că știm să râdem, pentru că suntem și singura specie care se stresează atât de tare. Fără îndoială că, atunci când râdem din toată inima, emoțiile și stările noastre mai puțin benefice sunt alchimizate și ne este mult mai ușor să atingem stări stenice, constructive, care au puterea de a preveni și chiar de a vindeca anumite boli. După o experiență neplăcută, râsul poate ajuta la eliminarea emoțiilor nefaste acumulate în ființă ca urmare a acelui eveniment. Prezența ființelor fericite și plină de veselie este foarte dinamizantă, iar astfel de persoane sunt întotdeauna remarcate imediat de către cei din jur. Prin influența molipsitoare a cuiva, care manifestă un savuros simț al umorului, se trezește foarte curând o stare euforică și la cei din jur, care devin cu toții mai prietenoși, mai deschiși, mai calzi și mai armonioși. Se observă de asemenea că oamenii care râd mult sunt spontani, comunicativi și lipsiți de suspiciuni bolnăvicioase. Prin râs ne amplificăm încrederea în sine, expansivitatea și este bine cunoscut faptul că de la cel care râde mult cu voie bună, nu ne putem aștepta la răutăți. Râsul are efecte tonice, elimină stresul, alungă supărarea și ne vindecă de foarte multe boli fizice și sufletești. De aceea este foarte indicat să râdem cât mai des, deoarece în momentele de veselie și fericire suntem mult mai receptivi la stările benefice elevate.

Având în vedere injuriile cu care cei de la MISA îi tratează pe cei care îi contestă (de ex. Catrina 🔗 sau Bivolaru 🔗), epitetele adresate femeilor care nu prestează sexual cum ar vrea gurul (”vacă proastă și demonică, femeie superficială și schimbătoare”), plus cazurile dese de îmbolnăviri grave și galopante, însoțite de decese la scurt timp, rezultă că la MISA nu se râde deloc, spiritul umorului este inexistent, iar receptivitatea la stările benefice elevate există doar în recomandările pe care ei le fac altora.

Dar situația este și mai gravă decât atât, deoarece manifestările deloc umoristice de la MISA trădează, potrivit chiar propriilor expuneri, inclusiv un nivel spiritual catastrofal:

citat: Este semnificativ faptul că nivelul spiritual al fiecărui om se vede și după simțul umorului pe care îl manifestă. Dacă o persoană are un umor stenic, chiar și în situațiile dramatice ale vieții, atunci înseamnă că ea are capacitatea să le depășească fără prea mare greutate. Dacă însă acea persoană nu poate să râdă prea ușor și este mai mereu excesiv de serioasă și încrâncenată, înseamnă că este foarte mult condiționată de propriile sale concepții, caz în care ar avea cu atât mai mult nevoie de o porție bună de râs. Există o importantă legătură între latura spirituală a unui om și dispoziția sa de a râde. Am putea spune că ambele reflectă într-un anumit sens capacitatea omului de a fi fericit. Pe de o parte, pentru un om spiritual, umorul este o expresie a fericirii și a libertății sale interioare, iar pe de altă parte, un umor de bună calitate ne face să descoperim fericirea și libertatea vieții. O atitudine plină de umor sănătos ne relaxează, ne detensionează și chiar ne ajută să înțelegem, prin revelația hohotului de râs, ce prejudecăți și rigidități mentale ne țineau până atunci prizonieri într-o stare de limitare și încordare. Dacă reușim să ne comutăm astfel punctul de vedere, descoperim cu surprindere că starea de fericire devine mult mai tangibilă. Constatăm de asemenea că soluțiile unor probleme pe care le credem foarte complicate pot fi adeseori amuzant de simple și că ele se aflau chiar sub nasul nostru.

Se poate constata, din reacția plângăcioasă și veninoasă pe care MISA a avut-o față de dezvăluirile recente din mass-media de la nivel mondial (podcast-uri, seria Twisted Yoga), că liderii și membrii grupării nu sunt capabili să abordeze în mod spiritual situația dramatică în care se află (cu liderii arestați și judecați sub acuzații grave și probatorii solide), mai ales că nici nu întrevăd soluții la problemele lor. Ei le recomandă râsul altora aflați în situații grele (”mai râdeți, dacă puteți!”), dar ei înșiși nu sunt capabili să înțeleagă ceea ce li se petrece și nici măcar contradicțiile în care ei înșiși fermentează. Nimeni de la MISA nu a râs atunci când atotștiutorul lor gurul a citit cu spume la gură o conferință spumoasă, redactată după un pamflet din Cațavencu, și a retractat-o ulterior (detalii). Din acest punct de vedere, acest blog ”demonic” demonstrează o abordare mult mai plină de umor, deci mai spirituală. Dacă cei de la MISA sunt convinși că acest blog se află în eroare, de ce nu produc niște replici pline de umor cu privire la ceea ce se scrie aici? Pentru că nu le arde de râs...

Nu doar că nea Costică este lup moralist și le recomandă altora ceea ce el nu face, dar o face și pe spiritualul, dându-ne explicații ezoterice cu privire la râs:

citat: Umorul vine întotdeauna cu ceva la care nu ne așteptam și care ne reconfigurează viziunea despre subiectul respectiv. De obicei, gândim repetitiv în șabloane, iar aceasta ne creează în timp o rutină obositoare și plictisitoare, în care nu mai simțim bucuria și savoarea vieții. Râsul este cea mai ușoară modalitate de a realiza ieșirea rapidă din această rutină, conducându-ne chiar la o stare euforică de detașare spirituală. Este interesant că însăși dinamica intrinsecă a unei glume presupune crearea unui moment de vid mental în care, dacă am prins poanta, tot sistemul de coordonate anterior se răstoarnă în mod subit. Apare fulgerător acea nouă înțelegere, acea străfulgerare revelatoare care declanșează, de fapt, ieșirea din starea anterioară. Aceasta poate fi privită ca o veritabilă metodă și ea chiar a fost integrată ca atare de către mulți ghizi spirituali. Se știe faptul că, în tradiția Zen, prin intermediul unor formulări intenționat paradoxale și bulversante, dar pline atât de umor cât și de un sens profund, conștiința aspirantului era catapultată din starea discursivă a mentalului comun într-o stare de vid ce o deschide către realitatea inefabilă a stării de iluminare spirituală. Pentru a ne regăsi echilibrul cu lumea și cu noi înșine, umorul constituie un factor pe care majoritatea înțelepților și a oamenilor de spirit l-au apreciat și l-au folosit din plin. Este important să subliniem că această raportare plină de umor a adevăraților oameni de spirit față de semenii lor, a fost întotdeauna caracterizată de dragoste și altruism și niciodată de ironie batjocoritoare.

Exemplu cel mai grăitor este ”dragostea” și ”altruismul” cu care sunt tratați contestatarii MISA, prin cuvinte calde și pline de iubire, nicidecum de batjocură, cum ar fi: ”prostălău, imbecil, cretin, tâmpit, troglodit, neghiob, jigodie de calibru”, etc. Oare Costică și cei ca el realizează ridicolul situației în care se scaldă? A ascultat vreodată conferințele de înfierare ale lui Bivolaru și Catrina, prezentate mai sus? A auzit declarațiile lui Bivolaru, făcute pe la colțuri, în stilul lui Gurdjieff, cum că în Kali Yuga este îndreptățit să-i păcălească pe oameni și să se folosească de ei pentru că sunt proști 🔗? Dacă umorul și râsul sunt metode de a accede fulgerător la vidul mental, cei de la MISA de ce nu le aplică precum maeștrii Zen și acționează exact pe dos? La fel ca bancurile, vorbele de spirit nu exprimă în mod concret tâlcul, ci acesta este ascuns, fiind lăsat să reiasă din context, pentru a permite ascultătorului să facă singur saltul de înțelegere necesar. Explicațiile parcurg drumul invers, de la ceea ce este neexprimat la concret, forțând mintea ascultătorului să coboare. Dacă un banc conține  totodată și tâlcul exprimat în mod concret, efectul este invers decât cel urmărit, adică un moment penibil, de contracție, și nu unul de iluminare și de declanșare a râsului. De aceea, explicarea unui aforism sau a unei parabole trebuie să survină doar după o pauză suficientă și necesară înțelegerii sensului ascuns și profund, și doar dacă ascultătorul nu le-a înțeles sau cere în mod expres lămuriri. Așa a procedat și Iisus cu parabolele Lui foarte instructive, care au ajuns exemple de înțelepciune. 

Dimpotrivă, Bivolaru are prostul obicei de a ”explica” și chiar de a deforma vorbele de spirit pe care le citează (adesea, fără a le indica sursa). Asta arată că el îi consideră pe adepții săi idioți și fără șanse de a înțelege. Iar aforismele lui interminabile sunt o culme a platitudinii și a lipsei de putere sugestivă.

Un alt exemplu de ”umor MISA” îl reprezintă articolele lui Catrina de înfierare a ”dușmanilor școlii”, cum ar fi ”Impertinentul resentimentar Mihai Rapcea și elucubrațiile sale conspiraționiste” (link), care anunță:

”Mulţumim pe această cale talentatului grafician – ce doreşte să rămână anonim – care ne-a pus la dispoziţie în mod gratuit aceste desene pline de umor referitoare la Rapcea. Sperăm să vă facă să râdeţi în hohote măcar unele dintre ele! (Redacția yogaesoteric)”

Menționez că am râs chiar la toate, dar nu de Rapcea, ci de stupizenia caricaturilor și a ”explicațiilor” care le însoțesc, care sunt pur și simplu ca pentru idioți! Mo(n)stră edificatoare de umor dumnezeiesc la MISA!

citat: Există o dimensiune deosebit de importantă a actului de a râde: capacitatea de a râde de propria persoană. Un astfel de simț al umorului este mai rar întâlnit, pentru că adesea oamenii se iau foarte în serios. În schimb, a face haz de necaz sau a râde de propriile limitări, ne ajută să ne confruntăm mai bine cu ironiile și paradoxurile de zi cu zi. Prin urmare, prima persoană pe seama căreia ar trebui să ne amuzăm mai mereu suntem chiar noi înșine. Mergând apoi mai departe, pe firul ocult al rezonanței cu atributul dumnezeiesc al umorului dumnezeiesc ajungem, însoțiți fiind de un hohot sănătos de râs dumnezeiesc, la sursa beatifică a tuturor atributelor dumnezeiești, Dumnezeu Tatăl. 

Cu adevărat, râsul de propriile limitări și amuzamentul de propria persoană este ceva rar, dar la MISA nu este doar total inexistent, dar și de neconceput! Să îl ferească Sursa Umorului Dumnezeiesc pe ”demonicul” care nu doar că ar îndrăzni să facă o mică glumă amuzantă și nevinovată despre MISA, dar ar îndrăzni să se refere la cei de la MISA și la liderul lor fără să-i ridice în slăvi! MISA este pur și simplu dumnezeiască în tot ce reprezintă și face, iar cu așa ceva nu e de glumit! Reamintesc cum a fost bălăcărit și chiar amenințat cu bătaia Stoian cel Distrat, pentru că a susținut o conferință fără a pomeni de atributele dumnezeiești (comentarii).

De asemenea, ATMAN i-a amenințat cu procese pe cei care nu scriu pe placul lor, iar MISA chiar a dat în judecată blogul acesta plin de ”demoni” care își permit să râdă răutăcios la adresa sfinților de la MISA.

Așa spunea și Bivolaru într-un articol: ”Vom râde de noi înşine şi vom râde cu ceilalţi, dar niciodată de ceilalţi” (sursa). La MISA nu se râde niciodată de cei care nu împărtășesc învățăturile școlii, ci aceștia sunt priviți cu multă dragoste și înțelegere (citez ”letargici, sceptici, obtuzi, ignoranți, larvari, proști” etc - detalii)...

citat: Râsul dinamizează armonios Manipura Chakra, fiind o metodă eficientă de transmutare și sublimare a energiei erotice. Tot râsul deschide ființa către contactul cu energiile cosmice benefice, ne decondiționează de prejudecăți și de idei aberante și ne ajută să ne depășim, să transcendem ceea ce ne limitează. De altfel, starea de detașare se poate realiza prin râs.

Concluzie: Umorul și râsul sunt aspecte esențiale pentru dezvoltarea ființei umane. Cercetătorii au demonstrat că râsul nu este doar o reacție la amuzament, ci un proces biologic complex care activează rețelele cerebrale, modifică hormonii de stres și întărește legăturile sociale. Râsul ne ajută să vedem provocările vieții ca pe niște veritabile lecții de viață. Totodată, acumularea în aura noastră a energiilor subtile sublime ale atributului umorului dumnezeiesc joacă un rol important în dezvoltarea noastră spirituală. Un proverb tibetan ne spune: ”Secretul pentru a trăi mult și bine este mănâncă jumătate, mergi dublu, râzi triplu și iubește fără măsură”. 

La MISA, proverbul tibetan sună un pic altfel:

”Secretul pentru a trăi puțin și prost este: râzi de ceilalți pe jumătate, mergi dublu, mănâncă triplu și fă sex depășind orice măsură”. 

Deși râsul este descris ca ceva spontan și iluminator, la MISA s-a creat o tehnică de râs la comandă. Citez de pe pagina live a MisaTV din ziua de marți, 2 septembrie:

”Este edificator pentru noi, cei care suntem deja inițiați, măcar teoretic, în tainele uimitoare ale Atributelor Dumnezeiești, faptul că cercetătorii, care nu cunosc aceste taine, au constatat că, pentru a râde într-un mod sincer, spontan și stenic, ființa umană poate antrena, potrivit unor estimări larg vehiculate, aproximativ 400 de mușchi. Acesta este, desigur, un aspect uimitor pentru noi, care evidențiază importanța eminamente benefică  a umorului dumnezeiesc stenic, capabil să producă numeroase efecte binefăcătoare inclusiv la nivelul trupului uman, dar nu numai la acest nivel. Știind aceasta, în loc să ne pierdem timpul și energia lăuntrică de care dispunem în felurite acțiuni futile, lipsite de o valoare dumnezeiască, precum navigarea fără rost pe internet sau folosirea obsesivă a telefonului mobil, este foarte bine și chiar înțelept să constituim un grup de cel puțin 10 persoane, incluzându-ne și pe noi. În cadrul acestuia, ne putem întâlni periodic, măcar pentru o oră pe săptămână, spre a practica la unison ședințe minunate și profund transformatoare de râsoterapie. După ce vom realiza de șapte ori consacrarea roadelor către Dumnezeu, ne vom așeza cu toții într-un cerc sui-generis, având capul și umerii fiecăruia sprijinite în zona abdominală sau, altfel spus, în poala participantului următor. Desigur, este chiar foarte bine ca un asemenea grup să fie alcătuit din cinci bărbați și cinci femei. Pentru declanșarea stărilor de râs stenic se vor putea folosi felurite clipuri comice, dar stenice, care vor servi de fiecare dată drept inductori naturali ai unor stări minunate de râs stenic. Este însă foarte important să veghem asupra influențelor bizare și funeste ale diavolilor, care vor face numeroase eforturi stranii și viclene pentru a sabota și a destrăma unitatea benefică a unui asemenea grup creat pentru râsoterapie. Tocmai de aceea este important să nu pierdem din vedere că, de fapt, cu cât un asemenea grup este mai numeros, cu atât mai mare va fi efectul ocult de multiplicare a energiei subtile a Atributului Dumnezeiesc al Umorului. Stările care survin astfel sunt de fiecare dată foarte puternice, sunt însoțite de trăiri euforice excelente și fac să apară certe efecte curative, căci așa cum se spune în folclor, ”râsul stenic generează sănătate și bunăstare”.

În acest mod, dacă sunt mai multe persoane care participă în mod consecvent și cu entuziasm dumnezeiesc la asemenea experiențe eminamente benefice, eventualele absențe ale unora dintre membrii grupului sunt compensate cu ușurință. Actualmente, aceste modalități simple, binefăcătoare și practice sunt promovate adeseori sub denumirea, considerată aici improprie, de ”yoga râsului”. ”

(Un aforism pe zi din arhiva profesorului de yoga Gregorian Bivolaru pentru a reflecta astfel azi la ceva eminamente benefic și minunat)

Din moment ce ”capul și umerii fiecăruia sunt sprijinite în zona abdominală sau, altfel spus, în poala participantului următor”, adică toți privesc în sus, cum mai vizionează ei clipurile umoristice? ”Este necesar” ca acestea să fie proiectate pe tavan! De fapt, este singura soluție, deoarece participanții sunt așezați în cerc deci sunt precum niște coarde (de cerc!), iar unii vor ajunge să fie situați în poziții diametral opuse față de un eventual televizor plasat normal într-o parte a camerei, deci nu vor putea vedea ecranul! Dar chiar și în cazul unei proiecții pe tavan, trebuie să evite zona unde se află lustra... Clipurile comice stenice sunt - așa după cum au fost prezentate chiar la întrunirile MISA - secvențe cu gaguri din comedii vechi, în genul bătăilor cu frișcă sau al călcatului pe coaja de banană. Totuși, aceste gaguri înfățișează scene în care oameni pățesc tot felul de lucruri neplăcute, practic se râde de pățaniile altora, ceea ce Bivolaru ne spunea mai sus că nu e spiritual... În aceeași categorie se încadrează și clipurile gen ”Camera Ascunsă”, mult difuzate și gustate la MISA.  

Tehnica asta de ”râsoterapie” este precum spiralele online, când practicanții se învârt prin cameră ca elicea (video). Acestea reprezintă singura formă de umor practicat de MISA: umorul involuntar.

La MISA, ar fi multe de râs, dacă n-ar fi și de plâns. Poate din acest motiv celor de la MISA nu le mai arde de râs de multă vreme! Iar cu procesul care vine, nicio șansă!

                     exemplificare - atributul Umorului Astenic Dumnezeiesc

profeție (link foto)

Bivolaru - Laya Yoga în lotus (link foto)