La arme cetățeni: în apărarea Moldovei, ori în beneficiul Maiei?

Va fi Moldova atrasă în război, vom fi chemați la arme de comandantul suprem? Mai exact, această întrebare ar suna astfel: vor permite autoritățile de la Chișinău atragerea noastră în conflictul militar Rusia-Ucraina, ori NATO-Rusia, cum obișnuiesc să-l numească unii experți? Ce ascunde frazeologia propagandistică a primelor persoane în stat cu privire la “visul păcii”? Dacă vrem pace, de ce-am început să ne înarmăm fățiș exact acum, ori abia acum, când conflictul din Donbas, la o împușcătură de frontieră, a împlinit un deceniu? Radarele și munițiile pentru armata națională sunt procurate pe bani străini… Nu dă de bănuit, că străinii vor fi în drept să ne poruncească, când și în ce direcție să îndreptăm armele? 

În afară de întrebările politice, la care puterea nu dorește să dea decât răspunsuri întârziate și cu echivoc, sunt câteva chestiuni de natură pur militară care macină zi de zi mințile cetățenilor: 

1. De ce incidentele din Transnistria cu incursiuni terestre și aeriene, urmate de explozii care au distrus obiective de infrastructură și militare sunt tratate superficial de autoritățile noastre, de parcă acțiunile agresive nu s-ar întâmpla pe teritoriul Republicii Moldova?
2. De ce guvernanții noștri nu au dat ripostă cuvenită declarațiilor repetate ale unor oficiali ucraineni, inclusiv cu epoleți de general, cu privire la necesitatea intervenției trupelor ucrainene în Transnistria?
3. De ce MAE și președintele Moldovei au acceptat în calitate de ambasador al Ucrainei la Chișinău pe Olexei Danilov, ex-secretar al Consiliului de Securitate al Ucrainei, autorul declarației de acum un an privitor la rezonabilitatea intervenției armatei ucrainene în stânga Nistrului, adică pe teritoriul Moldovei, dacă respectiva intenție n-a fost coordonată cu autoritățile de la Chișinău?
4.  De ce Emmanuel Macron, președintele Franței, își planifică intrarea forțelor armate franceze în război pe direcția Transnistriei, adică spre Odesa, după cum au formulat directiva generalii francezi?
5. De ce statul moldovenesc a avut nevoie de deschiderea unei misiuni militare franceze la Chișinău?
6. Întâmplător ori nu, se aude tot mai insistent glasul propagandistilor, care cheamă patetic, în mass-media subordonată puterii, la apărarea Tighinei cu arma în mâini?  
7. Conform noului proiect privind apărarea națională, armata română va avea dreptul la intervenții în afara teritoriului României, care pot fi inițiate la recomandarea președintelui României, cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării: „Președintele României poate dispune, la propunerea prim-ministrului, măsurile necesare pentru protejarea cetățenilor români aflați în pericol în afară teritoriului național”. E exclusă oare în perspectivă o intervenție militară a României pe teritoriul Republicii Moldova? 
8. Serviciile speciale franceze, ucrainene, române și moldovenești au deja pregătit un plan de intervenție militară în Transnitsria, în caz de reușită a ofensivei de primăvară-vară a armatei rusești pe direcția Sud-Vest?

Aceste întrebări le-am adunat din diferite surse la un loc și le repet, în calitate de jurnalist, pentru noi toți, deoarece neliniștea din societate e provocată de lipsa de încredere în intenția de pace a Maiei Sandu, din simplu motiv, că toată lumea e convinsă, că președintele țării nu ne aparține și nici nu-și aparține. Aceste întrebări, care nu sunt, bineînțeles, originale, au fost puse în ultimii doi ani de diferiți experți și de diferiți politicieni într-o formă mai mult, sau mai puțin voalată, de exemplu, de politologul Valeriu Ostalep, sau de Alexei Lungu, liderul partidului “Sansă” 

Irina Vlah, președinta Asociației „Platforma Moldova” a exprimat aceste întrebări tranșant chiar zilele acestea. Ea a întrebat-o pe Maia Sandu într-o scrisoare deschisă vis-a-vis de planul ascuns de a face din bărbații și flăcăii țării noastre carne de tun. Războaiele se pun la cale de bogați pentru bogății. Maia Sandu are și ea ceva de împărțit cu potentații acestei lumi, negociind pe spinarea noastră și cu sângele nostru… 

Vlah a îndemnat-o pe Sandu să "lase deoparte interesele politice înguste" și, cât încă mai este posibil, să supună chestiunea neutralității Republicii Moldova unui referendum în toamna acestui an. În caz contrar, cetățenii "vor avea un motiv în plus să bănuiască" că președintele intenționează să "implice Moldova în scenarii periculoase pentru țară și cetățenii săi".