LENIN DESPRE STATUL RENTIER

La începutul capitalismului domina libera concurență, producătorii concurau între ei pentru a vinde cât mai multe mărfuri și a scoate un profit cât mai mare. Toată această concurență a dus automat la ruinarea micilor producători în perioadele de criză, deoarece aceștia nu puteau produce la fel de mult și de rentabil ca marii producători. Eventual capitalul lor pica în mâinile marilor capitaliști.

În același timp băncile, instituții care până atunci doar gestionau banii diverșilor producători, acum devin și ele niște instituții gigantice, sistemul bancar schimbându-se în unul monopolist care are o influență tot mai mare în societate. Băncile intrau în tot felul de alianțe cu anumiți capitaliști industriali, cu scopul de a obține un profit cât mai mare. Astfel are loc unirea băncilor cu industria, acestea ajutând la stabilirea dominației monopolurilor (mari întreprinderi sau uniuni dintre capitaliști) pe piață. Acestea nu numai că domină piața, dar eventual au devenit și baza economică a societății.

Dominația monopolurilor pe piață este un rezultat inevitabil al liberei concurențe, unde producătorii mai profitabili îi ruinează și îi subjugă pe cei mai puțini profitabili. Odată ce monopolurile domină, ele nu elimină concurența, aceste două aspecte există în același timp. Astfel se agravează contradicțiile principale ale capitalismului. Acestea capătă noi forme, de exemplu, contradicția dintre monopoluri și firme nemonopoliste, contradicția dintre țările imperialiste ș.a.m.d. Așa se poate descrie ultimul stadiu al capitalismului, capitalismul monopolist, numit și imperialism: alianța dintre capitaliștii bancari și cei industriali, în care toate contradicțiile sunt duse la extrem.

Haideți să vedem ce legătura se stabilește între state și monopoluri, pentru a observa asta trebuie să discutăm despre oligarhia financiară, ce este ea?

Oligarhia financiară este o pătură de sus a burgheziei, care gestionează băncile și influențează industria. Oligarhia are multe relații strânse cu alte pături ale burgheziei, iar din pricina influenței sale anumiți reprezentanți ai intereselor ei se pot găsi în cadrul guvernelor burgheze. Astfel, putem observa că în interiorul unei societăți burgheze, monopoluri de stat inevitabil vor fi influențate de oligarhie, acestea vor acționa doar că mijloc de îmbogățire a oligarhiei. Statele moderne imperialiste sunt de facto deținute și gestionate de această oligarhie.

O măsură deseori întreprinsă a statelor monopoliste este naționalizarea producției, care permite exploatarea mai eficientă a muncitorilor de către stat. Statul este la rândul său un mare capitalist colectiv(deoarece este deținut și gestionat de mai mulți funcționari), mână în mână cu oligarhia financiară. În unele state monopoliste există mai multă proprietate de stat decât proprietate privată, în altele invers, dar raportul ăsta nu schimbă faptul că ele rămân totuși state capitaliste monopoliste de stat, care apără și reprezintă interesele burgheziei.

În capitalism, dezvoltarea e mereu inegală, unele întreprinderi se dezvoltă mai lent sau mai rapid decât altele. Acest lucru poate fi observat și în cadrul statelor, avem state capitaliste mai înaintate, a căror monopoluri au o sferă de influență mai mare, precum China, S.U.A., Germania, Franța etc. Iar apoi avem state mai puțin dezvoltate, precum Republica Moldova, Laos, Niger etc.

În cadrul statelor mai avansate se dezvoltă un surplus de capital. Burghezia în fuga lor după profit caută noi locuri peste hotare pentru investiții, în statele mai sărace. Statele mai dezvoltate vor să-și reverse capitalul acolo, din pricina prețului scăzut a mijloacelor de producție (pământ, fabrici, materii prime etc.) și a forței de muncă ieftină. Acest export de capital are ca scop obținerea unui supraprofit pentru capitaliști.

Astfel are loc acumularea de bogății în cadrul unor mănunchi de state, ceea ce duce la formarea unei pături de rentieri în cadrul țărilor avansate. Aceștia sunt niște trântori care trăiesc exclusiv din rentă și din credite, care au ca scop subjugarea statelor mai puțin dezvoltate, care de multe ori nu pot plăti înapoi aceste datorii, devenind și mai dependente de acești rentieri. Acest fenomen ar putea tot atât de bine fi numit o formă modernă de cămătărie. Această pătură de paraziți trăiesc de pe munca altora, exploatând muncitorii pretutindeni.

Baza unui stat rentier este constituită din punerea în practică, pe scară largă, a principiilor rentierilor, deci, un stat ce crește pe cârca altor state. Acesta este un stat al cărei burghezie exploatează și muncitorii altor state, pe baza dominației sale economice și prin intermediul diverselor manevre financiare murdare, ascunse în spatele multor instituții și organizații care se declară ca fiind complet cinstite și chiar benefice statelor exploatate.

‌După cum am văzut, un rol esențial în stabilirea și formarea statelor rentiere îl are exportul de capital. Acest fenomen întâlnit în imperialism, ajută la stabilirea și întărirea anumitor sfere de influență economică. Prin aceste sfere, burghezia unui stat capitalist își lăsa amprenta asupra economiei altor state, prin diferite strategii economice, care influențează dezvoltarea lor. Observăm astfel, împărțirea statelor în trei categorii:

‌a) State rentiere, aflate în număr mic, care exportă capital în majoritatea statelor. Acestea trăiesc de pe urma proletarilor din alte țări, de aici reiese caracterul satelor, și anume unul parazitar. Exemple de astfel de state care domină pe piața internațională prin monopoluri și strategi economice murdare sunt S.U.A. și China. După cum vedem, aceste țări exportă capital în anumite regiuni nedezvoltate ale lumii, cu un singur scop, cel de-a scoate un profit de pe urma acestora și de a obține orice avantaj față de concurență.

‌b) State care ajung să fie dependente de cele rentiere, dar la rândul lor subjugă și alte state. Exemple de astfel de state ar fi: Franța și Rusia. Acestea sunt înrobite de capitalul american, respectiv cel chinez, dar înrobesc la rândul lor alte state mai puțin dezvoltate.

c)State înrobite care nu sunt destul de dezvoltate din pricina exploatării intensive de care suferă, și care nu înrobesc alte țări. Un exemplu de astfel de state ar fi Niger și Laos.

Capitalul străin nu se limitează doar la influența asupra guvernelor burgheze din țările exploatate. Acesta va influența și clasa muncitoare, prin finanțarea anumitor curente oportuniste în interiorul mișcării muncitorești.

În cadrul proletariatului se află, în număr mic, o pătură socială de sus a muncitorilor, așa zisa „aristocrație a muncii“ care, finanțați de capitalul străin, au ca scop coruperea caracterului proletar al muncitorilor. Această pătură de sus a muncitorilor, finanțată de burghezie, va răspândi anumite teorii anticomuniste cu scopul de a îmburghezia conștiința muncitorilor.

Un exemplu, de un astfel de om, ar fi scriitorul britanic, George Orwell, acesta este cunoscut pentru publicațiile sale anticomuniste. Orwell a fost un membru al Partidului Muncitoresc Britanic, burghezia britanică s-a folosit de astfel de oameni, pentru a răspândi idei mic burgheze și burgheze, mascate ca fiind benefice proletariatului, în rândurile muncitorilor. Acest curent prezent în mișcarea muncitorească, care îi aduce dăună, se numește oportunism. Oportunismul este încercarea burgheziei de a îmburghezia muncitorii prin răspândirea unor teorii false, cu scopul de a le distruge conștiința lor de clasă proletară. Acest curent domină în rândul mișcării muncitorești, chiar și în ziua de azi.

În concluzie, statul rentier este statul capitalismului parazitar, care trăiește de pe seama proletarilor de peste hotare, influența burgheziei trecând peste limitele granițelor naționale. Burghezia nu numai influențează guvernele altor state, dar își face simțită prezența și în mișcarea muncitorească. Aceasta finanțează păturile înalte ale clasei muncitoare cu scopul de a împiedica formarea conștiinței proletare în rândul muncitorilor și de a distruge posibilitatea înființării dictaturii proletariatului. Acești oportuniști nerușinați trebuie demascați pentru cine sunt ei cu adevărat: marionetele burgheziei și trădătorii clasei muncitoare.