Hai să sărbătorim!

Hai să sărbătorim!



O vechitură pentru voi:
Link

Am să încerc să identific pentru voi repere de azi. 

0:36 râul chicago, reclame - macaroane cu brânză Kraft, un pod spre probabil viitorul trump tower, sedii de ziare chicago tribune, sun times, mai toate clădirile le știu dar nu le știu numele asociat, 

Suntem foarte mândri de străzi. aici te afli în centrul orașului care se răsucește după cum și răul se răsucește. 

și la fiecare stradă este pod peste râu. aveți voi la fiecare stradă pod peste dâmbovița? trebuie să mergi până la unirii de la timpuri noi ca să poți să treci pe celălalt mal. e atât de frustrant! mai ușor e ca la catolici: faci pod și treci râul! acum unele poduri, ca acela mai în spate, sunt și pentru tren. astea care le vezi cilindrice pe suporți scheletici cu acoperiș sunt turnuri pentru alimentare cu apă. 1:47 

și la 1:58 îmi e cunoscută clădirea prin opulența dantelăriei exterioare dar nu știu cum îi spune. 

când văd "hoops" mă gândesc la bere.

un quick buick, marshall fields pentru modă doamne, ceasul e iconic și încă acolo cred. 

2:33 cred că mai avem stâlpii ăștia. sigur că-i avem că sunt iluminare la pod! 

2:55 da, clădirea poștei

3:02 ai trenuri deja și stratificare la circulație. sunt foarte hilare vagoanele dar să ne gândim că sunt vagoanele lui tată lui tataie! bine că aveau roți! mă umple de o nostalgie a trecutului nevăzut pe când era pustiu și arid. 

la 3:11 l-am și oprit pe șine. 

3:25 uite primul Starbucks! hehe, te-am avut! 

3:30 the Daily News - așa îi spunea!
n-aveai voie cu calul în oraș. 

sunt zorii zgârie-norilor. arunci pe fereastră ce nu-ți convine. ca la românia! 

3:57 autobuzul de fullerton. vezi că le știu? pe fullerton îl cheamă și william ceea ce nu cunoșteam. 

4:22 nu mă întrebați că nu știu! spitalul colțea? 

4:46 în spate nu e lacul după cum bate soarele, nu e. 

5:34 a pus copertină pe paleții cu materiale să protejeze 

5:57 construiesc ceea ce avea să devină mall de malluri - merchandise mart

Se muncea, nu se stătea degeaba ca la românica să stai cracit precum ciulaciu și pentru că taică-său n-a avut voie în biserică, o viață întreagă să culegi ajutoare pentru dizabilități. 

Tataie și mamaie au pus și ei umărul la ridicat orașul, iar înaintea lor tataie lui tataie și mamaie lui mamaie. Merge așa? 

6:34 începe parcul cu fântâna buckingham. e mai bătrână decât credeam. fântâna miorița poate e construită după buckingham. 

în depărtare toate blocurile sunt aliniate la michigan avenue

7:18 mărci de casă înregistrate

și ne fălim și noi cu ceva clădiri înalte și un steag; oamenii credeau pe atunci în dumnezeu, azi sunt atei și spun și fac ce vor ei

7:54 soldier's field. cu jucători

firma cadillac

8:27 parcări, doc industrial, bărci diverse, navy pier (promontoriu naval), bărci, iar bărci mai mari, 

8:57 lake shore care are nume lung azi

9:35 parcul iar

10:16 niște coloane 

11:01 muzeul de istorie naturală acum

11:11 capăt de linii de tren

11:19 sud industrial

11:46 porumbei care încă împânzesc orașul

11:59 Steagul Star Spangled Banner peste noi toți

12:19 leii din fața muzeului de artă de azi

12:58 habar n-am! 

13:20 trenurile de care am zis, mărfare pentru că vin la doc, nu? 

13:55 clădirea de unde filmează are vedere neobstrucționată spre lac și la fel atunci că și acum, un sentiment de 'toate acestea sunt ale mele' te cuprinde și ți se expansionează conștiința mai mult decât îți permite Cadillacul 

14:23 o, statuie dedicată mie, o, thank you!  

14:45 iarbă mănoasă adiind în valuri îți aduce aminte de picnic la iarbă verde 

15:11 existau și pe atunci coșuri de gunoi numai că nu se inventaseră.

15:46 hilton towers

15:54 de aici încolo zona periculoasă de zgârie nori. iar te-am avut!

16:33 un sfârșit romantic a prezentării unui oraș bătrân cu prezența discretă dar pregnantă a lacului michigan, zeul nostru local. 


Mă bucur că ați avut răbdare să sărbătorim împreună Memorial Day. 
Mă cuprind niște lacrimi de regret și de respirație întretăiată de emoție a câte circumstanțe și câtă de mare grație este să putem arunca un ochi către trecut și să ridicăm cortina grea a uitării. Cu acest gând de apreciere a șansei de a fi aici și acum datorită a ceea ce alții au pregătit pentru noi, cu recunoștință le mulțumesc pentru tot ce au făcut posibil pentru mine și peste decenii le trimit un zâmbet de încurajare, "hai că se poate!".

mulțumesc și vouă și noapte bună! 




















































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































mulțumesc și vouă și noapte bună! 


Report Page