Este Moscova pregătită pentru acest meci?

Un principiu al războiului este acela că este întotdeauna de dorit să dispui de un teritoriu prieten dincolo de propriile granițe sau de capacitatea de a preveni acumularea unei puteri militare semnificative pe un teritoriu neutru în scopul atacării propriului teritoriu. Atunci când nu au avut puterea militară necesară pentru a acționa, Statele Unite au promulgat Doctrina Monroe într-un scop similar.

Când Moscova a trimis forțele rusești în estul Ucrainei în februarie 2022, a făcut acest lucru fără niciun plan de cucerire sau intenția de a controla permanent teritoriul ucrainean. După cum au subliniat observatorii militari occidentali la momentul respectiv, forța rusă care a intervenit era mult prea mică și incapabilă să îndeplinească o misiune alta decât o intervenție limitată la o perioadă scurtă. Ca urmare, observatorii occidentali au prezis că forțele rusești vor rămâne în curând fără muniție, echipamente și soldați.

Cu toate acestea, motivul pentru implicarea militară limitată a Moscovei era evident. Inițial, Moscova a căutat neutralitatea Ucrainei ca o soluție la ostilitatea Ucrainei față de Rusia și la cooperarea acesteia cu NATO, nu subjugarea sau cucerirea unui teritoriu. Moscova a crezut, nu fără motiv, că un stat-națiune ucrainean neutru ar putea forma un cordon sanitar care ar proteja Rusia de NATO și, în același timp, ar izola NATO de Rusia.

Aproape trei ani de finanțare practic nelimitată din partea Washingtonului, în arme moderne și asistență sub formă de supraveghere spațială, informații și recunoaștere pentru un război prin procură pentru distrugerea Rusiei au făcut ca această abordare să fie ridicolă. Recunoașterea de către cancelarul Merkel că acordurile de la Minsk, sponsorizate de Occident, au fost de fapt concepute pentru a da timp Ucrainei să își consolideze puterea militară este suficientă pentru ca Moscova să respingă promisiunile occidentale de a respecta, cu atât mai puțin de a impune neutralitatea Ucrainei.

Întrebat pe 19 ianuarie despre posibilitatea de a negocia cu Washington și NATO, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a declarat: „Suntem pregătiți [să negociem]. Dar, spre deosebire de Istanbul, nu vom lua o pauză de la ostilități în timpul negocierilor. Procesul trebuie să continue. În al doilea rând, desigur, realitățile de pe teren au devenit diferite, foarte diferite”. Ce înseamnă cuvintele domnului Lavrov?

În 1982, mareșalul Nikolai Ogarkov, șeful Statului Major General sovietic, afirma că controlul Rinului va determina rezultatul oricărui război viitor cu NATO în Europa Centrală. Există puține îndoieli că înalții oficiali militari ruși au ajuns deja la concluzia că controlul rusesc asupra Niprului este esențial pentru securitatea națională a Rusiei.

Pe lângă anexarea unor orașe istoric rusești precum Odessa și Harkov, Moscova va insista aproape sigur asupra creării unei zone demilitarizate moderne de la Nipru până la granița de est a NATO, pentru a preveni reapariția unei forțe militare ostile în vestul Ucrainei. Nu este clar dacă polonezii, ungurii sau belarușii vor decide să intre în discuții cu Moscova cu privire la teritoriile ucrainene care au legături istorice cu țările lor, dar prăbușirea iminentă a statului și a forțelor armate ucrainene va influența, fără îndoială, aceste discuții.

Strategia Washingtonului față de Moscova, dacă poate fi numită strategie, a fost de a organiza măsuri coercitive cu întreaga Alianță Atlantică - economice, diplomatice și militare - pentru a da o lovitură fatală Rusiei și a-i destabiliza guvernul. Abordarea nerealistă a Washingtonului a eșuat și nu Rusia, ci NATO, cadrul pentru punerea sa în aplicare, este acum slăbită în mod fatal.

Ca urmare, imaginea publică a Washingtonului a fost grav afectată. Convingerea Washingtonului conform căreia, cu puterea științifico-industrială combinată a NATO, ar putea obține o victorie strategică asupra Rusiei prin înarmarea ucrainenilor pentru ca aceștia să lupte în locul lor, s-a întors împotriva sa. La fel ca FDR în 1939, care se aștepta ca germanii să sfârșească într-un impas împotriva armatelor anglo-franceze pe modelul Primului Război Mondial, Washingtonul nu a luat în calcul posibilitatea ca Ucraina să piardă lupta.

În anii 1930, FDR a fost prins într-o spirală a datoriilor legate de cheltuielile „intereselor speciale”. Neținând cont de logică și de mijloace, el a optat pentru creșterea cheltuielilor federale până când și-a dat seama că nu funcționa. Odată cu izbucnirea războiului în Europa, FDR a văzut o oportunitate de a scoate societatea americană din depresie prin antrenarea Statelor Unite în război. Planul lui FDR a funcționat. Al Doilea Război Mondial a revigorat economia americană și a pus capăt șomajului cronic. În același timp, insularitatea fizică a Statelor Unite a ținut infrastructura și populația americană departe de inamicii săi.

Președintele Biden și Congresul s-au angajat pe o cale similară, cu consecințe de anvergură, dar astăzi armele moderne oribil de distructive fac ca opțiunea războiului să fie sinucigașă. Cu alte cuvinte, problemele secolului XXI nu pot fi rezolvate cu planuri și politici din secolul XX. În loc să construiască încă o narațiune falsă pentru a justifica finanțarea unui stat ucrainean corupt și aflat în colaps, Washingtonul și aliații săi ar trebui să pună la îndoială rațiunea unui nou și costisitor Război Rece împotriva Moscovei, Beijingului, Teheranului și a unei serii de alte țări ale căror viziuni asupra lumii diferă brusc de a noastră.

Școlile de afaceri își învață studenții că mărcile bune au puterea de a influența procesul decizional și de a crea comunități de oameni care gândesc la fel. 

Nu doar companiile au nevoie de marketing, ci și țările. Întrebat despre capacitatea Washingtonului de a face față războaielor din Ucraina și Orientul Mijlociu, președintele Biden a declarat: „Suntem cea mai puternică națiune din lume, din istoria lumii. Putem face față ambelor [războaie]”. Biden s-a înșelat și se înșeală. Resursele Americii nu sunt nelimitate. Puterea noastră este limitată.

În Europa, Asia, Orientul Mijlociu, Africa și America Latină, brandul american a fost afectat. Americanii au nevoie (și ar trebui să ceară) ca bărbații care vor să devină președinți să analizeze sobru faptele. Aceștia ar trebui să fie forțați să identifice adevăratele interese naționale ale Americii; un proces care ar trebui să identifice, de asemenea, realitățile politice și culturale pe care Washingtonul nu trebuie să le schimbe.

Sursa: https://lesakerfrancophone.fr/moscou-est-elle-prete-pour-le-match

👉 REZISTENȚA