Din Chisinau Moldova
⚡ ПОДРОБНЕЕ ЖМИТЕ ЗДЕСЬ 👈🏻👈🏻👈🏻
Din Chisinau Moldova
Play your part! Take part in an open contest to find the sound of all human knowledge – a sound logo for all Wikimedia projects.
Enter now
Pentru alte sensuri, vedeți Chișinău (dezambiguizare) .
Articol principal: Istoria Chișinăului .
Articol principal: Clima Chișinăului .
Articol principal: Demografia Chișinăului .
Articol principal: Educația în Chișinău .
^ a b „Planul Urbanistic General al Municipiului Chisinau” . Primăria Chișinău . Accesat în 20 ianuarie 2013 .
^ http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/20%20Populatia%20si%20procesele%20demografice/20%20Populatia%20si%20procesele%20demografice__POP010/POP010300reg.px/table/tableViewLayout1/?rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-934b-42e1a2a9a774
^ http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/20%20Populatia%20si%20procesele%20demografice/20%20Populatia%20si%20procesele%20demografice__POP010/POP010300reg.px/table/tableViewLayout1/?rxid=b2ff27d7-0b96-43c9-934b-42e1a2a9a774
^ (PDF) http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/populatia/Populatia_Republicii_Moldova_2010.pdf Lipsește sau este vid: |title= ( ajutor )
^ Arbore, Z. Dicționarul geografic al Basarabiei – București , 1904
^ Кишинев. Энциклопедия – Chișinău, 1984
^ Итоги Всесоюзной переписи населения 1989 года по Кишиневскому горсовету (Статистический сборник). Том I – Chișinău, 1990
^ a b Chișinău. Enciclopedie (pag. 10) – Chișinău, 1996
^ a b Chișinău. Enciclopedie (pag. 13) – Chișinău, 1996
^ Eroare la citare: Etichetă invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite pop2016
^ Chisinau, capitala contrastelor
^ [1]
^ YouTube
^ Gyula Kristó, Pál Engel și Ferenc Makk: Korai magyar történeti lexikon (9-14. század) (Enciclopedia primelor veacuri ale istoriei maghiarilor, sec. 9-14), ed. Akadémiai, Budapesta
^ Iorgu Iordan : Toponimie românească , București, 1963, p. 310 ; Ștefan Ciobanu: Istoria Orașului I pe BasarabiaVeche.com [2] .
^ A. Boldur, Istoria Basarabiei, Editura V. Frunză, 1992, p.83
^ Pretura sectorului Râșcani - http://www.chisinau.md/pageview.php?l=ro&idc=448
^ Recensământul populației României din 29 Decemvrie 1930, vol. II, pag. 268.
^ Ce fac comuniștii în biserică , publicat în Ziarul de Gardă , nr. 26 din 3 februarie 2005 Cea de a doua biserică ortodoxă ce mai funcționa în Chișinău, biserica Măzărachi , aparținea și aparține în continuare comunității creștine de rit vechi rus ortodox din oraș
^ [3] Vatamaniuc, Andrei. Arhitectura sovietică a Chișinăului.
^ [4] RISCUL SEISMIC ÎN TERITORIUL ORAȘULUI CHIȘINĂU
^ „Energy consumption in households” . Accesat în 14 aprilie 2017 .
^ [5]
Istoria Chișinăului ca capitala a Republicii Sovietice Moldovenești
^ „Populația pe medii, localități și sexe, în profil teritorial” . Biroul National de Statistica . Accesat în 23 ianuarie 2013 .
^ Anuarul Chișinău. 2015
^ Gheorghe Șalaru , Ilie Boian . Vremea, clima și apa – forțele motrice ale viitorului nostru . Mediul ambiant, nr. 2(62), 2012 , p. 2-5.
^ Ilie Boian. Cele mai intense răciri masive ale aerului din ultimii 60 de ani În Republica Moldova. Mediul ambiant, nr. 2(62), 2012 , p. 44-47.
^ Anatolie Puțuntică. Vulnerabilitatea teritoriului Republicii Moldova față de depunerile complexe de gheață. Mediul Ambiant, nr. 1 (37), 2008 , p. 11-12.
^ Ilie Boian. Depunerile de gheață în Republica Moldova. Mediul Ambiant, nr. 1 (37), 2008 , p. 40-43.
^ Mihail Lavric, Elena Ceban. Problemele ecologice ale râului Bîc . Mediul ambiant, nr. 2 (56), 2011 , p. 21-23.
^ Cazac, V.; Boian, I. Riscul inudațiilor în Republica Moldova. Mediul ambiant, NR. 4(40) august, 2008 , p. 43-48.
^ Strategia Națională și Planul de Acțiuni în domeniul conservării diversității biologice. -Chișinău: Știința, 2002. - 108 p.
^ Gheorghe Postolache. Arbori ocrotiți de stat din municipiul Chișinău. Mediul ambiant, nr. 6 (60), 2011 , p. 28-34.
^ Vasilașcu, N.; Munteanu, A. Măsuri de îmbogățire a diversității avifaunei în orașul Chișinău. Mediul ambiant, NR. 3 (39) iunie, 2008 . p. 17-19.
^ Cârlig V., Cârlig Tatiana. Polimorfismul Rana KL. esculentus (Amphibia, Ecaudata) în cadrul populațiilor locale . Mediul Ambiant, nr. 3 (45), 2009 , p. 28-32.
^ Recensamantul din 2004 in Republica Moldova
^ BNS : Numărul populației stabile în Republica Moldova la 1 ianuarie 2016, în profil teritorial, pe medii, sexe și grupe de vîrstă Accesat la 09.04.2016
^ BNS : Numărul populației stabile al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2015, în profil teritorial Accesat la 19.03.2015
^ Tabele statistice: Numărul populației statistica.md
^ Populația stabilă la începutul anului după Raioane, Vîrste, Medii, Sexe și Ani statistica.md
^ Articolul 13 al Constituției Republicii cu privire la limba de stat
^ Recensământul populației 2004
^ https://pvt1.cec.md/cec-template-locale-rezultate-preliminare.html
^ a b Atelierul Mecanic al Regiei de Transport Electric din Chișinău
^ a b Situația în oraș, ca urmare a condițiilor meteo , chisinau.md
^ Încă 20 de troleibuze noi vor fi scoase pe linie în Chișinău , publika.md, 16 septembrie 2013. (Precizare: citare - ” Până la sfârșitul anului, în capitală vor fi puse pe linie 20 de troleibuze noi. ” + ” Până în prezent, pe străzile capitalei, circulă peste 250 de troleibuze, dintre care 112 sunt noi. ”. Deducere: 250+20 - cifră aproximativă cu datele de pe site-ul primăriei)
^ Rețeaua transportului public pe Rute — Rute de troleibuz , chisinau.md
^ Rețeaua transportului public pe Rute — Rute de autobuz , chisinau.md
^ Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova: Renata Verejanu.
^ Radiofonie românească: Radio Basarabia
^ Descrierea Catedralei , Dieceza de Chișinău (accesat 21 iulie 2011).
^ „OMUL SĂPTĂMÂNII: Radion Cucereanu” . Timpul.md. 2012 . Accesat în 21 septembrie 2017 .
^ „Orașele Chișinău și Tbilisi se înfrățesc” .
^ „Chișinăul s-a înfrățit cu Tbilisi” .
^ ru Ашдод и Кишинев стали городами-побратимами
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Chișinău
Capitalele teritoriilor dependente și a statelor a căror suveranitate este disputată apar cu scris italic .
1 De asemenea capitală a Regatului Țărilor de Jos
2 De asemenea sediul Uniunii Europene
3 Țară transcontinentală
4 În întregime în Asia de sud-vest dar având legături socio-politice cu Europa
5 Țară parțial recunoscută
Chișinău (în rusă Кишинёв , transliterat: Kișiniov ) este capitala , cel mai mare oraș și centrul administrativ , teritorial , economic , științific și cultural al Republicii Moldova . Orașul este așezat la o margine a pantei de sud - est a Podișului Central al Moldovei , în zona de silvostepă , [5] fiind străbătut de râul Bâc , un afluent de dreapta al Nistrului .
La 1 ianuarie 1984 , [6] aici locuiau circa 604.500 persoane, conform recensământului din 1989 – 661.400, [7] în 1996 – 662.000 persoane, [8] [9] . În prezent (2020) [10] , Chișinăul găzduiește peste 738.500 de locuitori (estimare).
Chișinăul este legat prin căi ferate și drumuri cu toate municipiile , orașele și centrele raionale și multe sate din republică , de asemenea cu centre urbane din România , Ucraina , Bulgaria , Turcia , Belarus , Rusia și alte state. Din punct de vedere administrativ, este divizat în cinci sectoare: Centru , Botanica , Buiucani , Râșcani și Ciocana . Organul local al puterii de stat este Primăria municipiului ( Consiliul municipal ).
Chișinăul este supranumit „Orașul din piatră albă”. Respectivul supranume provine din abundența clădirilor deschise la culoare, fiind construite din piatra albă de calcar . [11] Printre altele, primul vers din forma actuală a imnului orașului Chișinău, intitulat Orașul meu (muzică: Eugen Doga , versuri: Gheorghe Vodă ), este: Orașul meu din albe flori de piatră . [12] Forma anterioară a primului vers din imn era: Orașul meu cu umeri albi de piatră [13]
Există mai multe ipoteze despre etimologia numelui. Una din ele, emisă de Iorgu Iordan , este că numele orașului ar veni din limba maghiară Kis + Jenő („micul Eugen” sau „mica latură” [14] ) pronunțat Chișienău , trăgându-se de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor , care stăpâniseră ținutul între 1224 și 1359 d.Hr.. Această ipoteză a fost susținută și de cercetătorii Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia și alții. [15] A. Boldur a emis ipoteza că numele vine din limba cumană: „kesene” și „aul”, în care primul cuvânt înseamnă schit sau mănăstire iar al doilea, cătun sau seliște [16] . O altă ipoteză, emisă de cercetătorii sovietici și adoptată de autoritatea sovietică, a fost aceea că numele orașului ar veni din suprapunerea cuvântului românesc Nouă peste cuvântul tătar Kâșla (iernut): Chișinăul ar fi așadar o Câșla-Nouă . Această ipoteză ignoră existența toponimiei cu prefixul Chiș- în zone nelocuite de tătari, precum Chișineu-Criș , Chișcău și altele.
Prima mențiune a târgului datează din anul 1436 d.Hr., iar mențiunile ulterioare descriu un târg rural prevăzut cu o hală de piatră, grupat în jurul parohiilor Nașterea Fecioarei ( Măzărache ) și Sfinții împărați Constantin și Elena (Râșcani). În timpul domniei lui Alexandru cel Bun , documentele atestă existența unui sat pe malul drept al Bâcului care avea hotar comun cu mosia Chișinăului. În alte documente de mai târziu găsim și denumirea acestui sat : Visterniceni.
În 1772 unul din reprezentanții familiei Râșcanu și anume spătarul Constantin Râșcanu a devenit posesorul parții de sud-est a moșiei Visterniceni. Constantin Râșcanu este ctitorul Bisericii Sfinților Impărați Constantin si Elena pe pereții căreia în rând cu alte inscripții se poate citi: „ ... această Sfântă biserică a fost înălțată din temelii pe mijloacele robului lui Dumnezeu Constantin Râșcanu mare spătar, in anul 1777". [17]
Până în 1812 târgul moldovenesc se ridica pe malul Bâcului, în jurul Pieței Vechi, numărând 7 parohii și aproximativ 5.000 de locuitori.
Dezvoltarea târgului ca oraș începe odată cu stăpânirea rusească (1812) care alege Chișinăul, rebotezat Кишинёв ( Kișiniov ), drept capitală a noii gubernii botezată cu acest prilej Basarabia , după numele purtat până atunci de ținutul moldovenesc anexat de turci între 1484 și 1538 și denumit de ei Bucak (Bugeac).
În 1834 începe construirea orașului rusesc, cu străzile care se întretaie în unghiuri drepte, deasupra târgului moldovenesc de pe malul Bâcului . Unul dintre cei mai de seamă arhitecți ai orașului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost A. Bernardazzi. În cadrul dezvoltării economice din secolul XIX, Basarabia este menită să producă îndeosebi cereale, exportate pe calea ferată (terminată în 1871 ) spre portul Odesa . Numeroși ruși, ucraineni, germani și evrei se stabilesc atunci în provincie, cu precădere la orașe. Spre 1898 , românii nu reprezentau decât 14% din populația orașului.
Harta reședinței de gubernie, la 1887
Panorama orașului la 1889, centrul istoric din Chișinău
Biserica Măzărache ". Cea mai veche clădire din Chișinău. Imagine de la sfârșitul sec. al XIX-lea
Gimnaziul bărbătesc din Chișinău , începutul secolului al XX-lea
În aprilie 1903 a avut loc o dezlănțuire de acte huliganice și crime ale căror victime au fost minoritarii evrei . Atrocitățile antievreiești din zilele de 6-7 aprilie 1903 săvârșite de persoane declasate din Imperiul Rus, susținute de ohranca (poliția secretă) țaristă și soldate cu aproape 50 de evrei uciși, 600 răniți (dintre care 92 răniți grav), zeci de case și magazine jefuite și devastate au intrat în istorie sub numele de „ Pogromul de la Chișinău ”. Doi ani mai târziu, a mai avut loc un pogrom , cu mai puține victime. Evenimentele anilor 1903-1905 au determinat o mare parte din comunitatea evreiască din Moldova să emigreze.
În 1918 , după ce Sfatul Țării a votat unirea cu România , Chișinăul a devenit municipiul de reședință al județului Lăpușna . La recensământul din 1930 au fost înregistrați 114.896 locuitori, dintre care 48.456 români, 41.065 evrei, 19.631 ruși, 1.436 poloni etc. [18] Chișinăul a primit statut de municipiu și a devenit al doilea oraș ca mărime din România, după municipiul București.
Gara feroviară Chișinău a fost una dintre cele mai importante din România. Itinerarul principal l-a constituit linia București – Iași – Chișinău (Kiev, Moscova).
În 1927 s-a realizat prima rută aeriană pe distanța Chișinău-București. (Această rută a fost repetată simbolic în 1991 de către compania de turism a deputatului municipal Chișinău de atunci, Alexandru Savițki, în calitate de pasageri figurând o serie de persoane marcante ale municipiului, scriitori, jurnaliști etc.)
Astfel, în anii următori acelei rute aeriene din 1927, la Chișinău a fost construit aeroportul de pasageri. Pe aici trecea linia de navigatie aeriana L.A.R.E.S. cu plecare si sosire pe aerodromul Chișinău. Itinerarii: București – Galați – Chișinău și Cernăuți – Iași – Chișinău – Cetatea Albă .
În perioada interbelică au fost deschise și au activat în municipiul Chișinău mai multe facultăți și școli superioare: Facultatea de Agronomie și Facultatea de Teologie (de pe lângă Universitatea din Iași ), Conservatorul Național de Muzică și Artă Dramatică , 2 conservatorii particulare.
De asemenea, tot la Chișinău, activează 4 licee de baieti, 1 liceu militar, 3 licee de fete, 1 seminar teologic, 1 liceu comercial de baieti, 1 liceu industrial de fete, 1 scoala de menaj, 1 scoala normala de baieti, 2 scoli normale de fete, 1 scoala de cântareti, 2 gimnazii de baieti, 1 gimnaziu industrial de baieti, 3 gimnazii industriale de fete, 1 liceu particular de baieti, 3 licee particulare de fete si 1 gimnaziu particular de fete.
Membrii Sfațului Țării , 10 decembrie 1918
Celebrarea a 25 de ani de la lansarea revistei Viața Basarabiei (1932)
De asemenea, după 1918, Chișinăul a devenit un centru notabil de cultură românească. Iată institutiile culturale ce activau la acea vreme: Casa Școalelor și a Culturii Poporului, care întreține în județ 179 de cămine culturale, 5 societăți muzicale și 15 biblioteci, adică în total 199 de organizatii culturale dintre care 130 au personalitate juridică.
Alte instituții culturale în Chișinău: Universitatea Populară, Muzeul Național al Basarabiei , Muzeul istorico-arheologic bisericesc, Cercul Militar , Biblioteca Municipală (peste 100.000 de volume), Biblioteca Universității Populare, Biblioteca Centrală, Biblioteca Jokey Clubului, 8 biblioteci particulare, Teatrul Național , 4 cinematografe, 8 societăți sportive, 8 societăți de vânatoare, Clubul Regal de Automobile din Chișinău etc.
În 1927 au răsunat la Chișinău primele semnale și emisiuni ale postului de radio "Basarabia" , în scurt timp în municipiu apărând încă trei stații de radio, incl. în limbile rusă și idiș, toate fiind reprimate însă după invazia sovietică din 1940.
Iată și organizarea de Sănătate a Chișinăului după 1918. Spitale de stat: Spitalul Central, Spitalul Regina Maria, Spitalul de contagiosi, Spitalul Militar, Spitalul Militar de ochi, Spitalul de ochi „D. Manoilescu”, Spitalul "Maternitatea", Maternitatea Municipiului și Ospiciul de alienati „Costiugeni”.
Spitale si sanatorii particulare (în Chișinău): Spitalul de orbi, Spitalul evreesc, Spitalul de copii al Societatii de Binefacere, Maternitatea „Dr. Kurtz”, Sanatoriul „Sănătatea”, Sanatoriul „Dr. Steinberg”, Sanatoriul „Dr. Tumarhin”, Sanatoriul „Solarium” (Dr. Sepf).
Odată revenit la sânul Patriei-Mamă, la Chișinău au fost schimbate denumirile de străzi. Astfel "Țarski Prospekt" devine "Bd. Alexandru cel Bun " (azi, Ștefan cel Mare și Sfânt), fiind renominalizate și majoritatea celorlalte străzi. Acestea însă vor fi schimbate din nou de regimul sovietic ("Alexandru cel Bun" devenind "Stalin"), care reclădește orașul, acum capitală unională, în stilul blockhaus specific comunismului (vizibil, bunăoară, în palatul guvernului sau la Ciocana ), dar construind și monumente de stil tradițional rusesc.
Sub regimul sovietic Chișinăul ajunge la 700.000 de locuitori (în majoritate sosiți din alte republici unionale) și devine un important centru administrativ și industrial.
Al doilea Război Mondial a distrus aproape 70% din fondul construit. Industria lipsea. [20] În Chișinău dupa 1950 începe crearea și dezvoltarea de diverse industrii. Industria chimică, inginerie mecanică, inginerie de prelucrare a metalelor se dezvoltă rapid. Se construiesc „Elektrotopribor”, uzina „Electromașina”, Fabrica de Tractoare „Vierul”, „Vibropribor”, „Microconducta” și altele. RSSM produce mașini de spălat, aparate electrice, pompe ermetice. Dezvoltă și industria agroalimentară: fabrica de vinuri și coniac, fabrica de șampanie, moara de făină, fabrica de conserve și plante horticole. Au fost construite fabrica de tricotaj și încalțăminte.
Arhitectul șef a orașului Chișinău, Alexei V. Șciusev , a reconstruit strada Alexandri și a elaborat un plan de dezvoltare a capitalei. Arhitectul S. Fridlin a proiectat Casa Parlamentului RSSM în 1964, arhitectul L.Ciuprina a construit terenul pentru autogară. Au fost construite zonele rezidențiale Botanica , Râșcani , Buiucani , mai târziu Sculeni , Ciocana Nouă . Acum în casele construite în perioada sovetică locuiesc circa 70% din populația urbană. Distribuția de clădiri în oraș în funcție de vârstă demonstrează că între 1960-1979 au fost construite 40.3% clădiri din fondul imobiliar al capitalei. [21] Ponderea locuințelor cu anul de construcție 1951-1990 a constituit 74,3% din totalul locuințelor. [22]
În 1961 a fost fondată Academia de Științe , Institutul Moldovenesc de Horticultură, viticultură și vinificație din Moldova, Institutul de Cercetare de Pedologie și Agrochimie, Asociația științifică de producție Chișinău „Volna” și diverse alte instituții academice. În 1972 activau 6 universități - Universitatea de Stat Chișinău , Institutul de medicina universitatea pedagocică, Universitatea Politehnică , Institutul de Arte și Institutul de Agricultură . Funcționau 90 de școli, 15 școli medii de specialitate, 10 școli profesionale și colegii. S-au deschis Muzeul de Istorie , Muzeul de Artă , casa-muzeu a lui Alexandru Pușkin . Teatrul Republican „Luceafărul” ia naștere în 1960 la Chișinău. Au fost deschise Teatrul Dramatic rus "A.P. Cehov" , Teatrul moldovenesc muzical–dramatic "A.S. Pușkin" , Teatrul de Operă și Balet , Filarmonica Națională , Teatrul de Păpuși Republican „Licurici” , 9 cinematografe și altele.
În 1958 apare ziarul „Chișinăul de Seară” în limba rusă, iar în 1966 în limba română.
În 1971 au fost deschise 25 spitale, 54 clinici de ambulatoriu, 19 clinici consultative pentru femei, 76 puncte medicale la întreprinderile din sectorul industrial, 4 dispensare, ambulatoare și spitale pentru copii. Acestea reprezentau aproximativ 20 de paturi la 1.000 de locuitori. [23]
Prospectul Păcii (în prezent, bd. Dacia ), 1980
Una din arterele orașului în anii '80
Vedere a sectorului Botanica din centrul orașului
Vederea a sectorului Ciocana dinspre Botanica
Orașul se află în partea centrală a unei structuri geologice din sud-estul Europ
Совершеннолетняя извращенка и её голая попка
Хозяйка на кухне знает что приготовить мужу (20 фотографий)
Голая путана с красивой задницей