De ce Moldova nu a rupt relația cu “Gazprom”

Acum să răspundem sincer și fără menajamente, fără a cruța puterea, dar nici opoziția: de ce n-a zis Maia Sandu “adio” Rusiei, acum, cînd parcă a venit momentul potrivit? De ce n-a scuturat nervos din mânuță “dosvidania!”, după cum recomanda deunăzi cu mult ifos fostul deputat PAS și proaspătul ministru al economiei Dumitru Alaiba? De ce nu am renunțat pentru totdeauna, ci dimpotrivă,  ne-am re-conectat la electricitatea centralei rusești din Transnistria, produsă pe gaz rusesc? E vorba de trădare, incompetență, de un calcul economic, ori, totuși, de altceva? 

Moldova are nevoie de 1,1 miliarde de euro suplimentari pentru a acoperi costurile energetice în această iarnă. Declarația a fost făcută, pe 11 noiembrie curent la Paris de către vicepremierul Nicu Popescu, ministrul de Externe. Noi nu că am visa frumos la acest cadou, noi chiar avem nevoie de  acești bani și-i râvnim de multișor, cel puțin, pentru a acoperi cheltuielile de compensare la gaz și căldură ale cetățenilor pentru luna trecută, după cum ne-a făgăduit guvernarea. I-am râvnit, pentru că Bruxelles-ul ne-a promis, dacă renunțăm la Rusia, fie gazul de pe piața europeană cât de scump, partea leului din preț va fi despăgubită …

Ce s-a putut strânge, însă, până acum cu cerșitul pe la ușile bogate ale UE și pe la seratele de binefacere, iertați-mi expresia, pentru că în lumea bună acestea poartă nume mai frumoase? S-a strîns cam o pătrime din necesități, dar banii de pomană nu-i avem pe contul Ministerului Finanțelor, ci pe hârtii intitulate “declarație”, adică sub formă de intenții și promisiuni. Nu are UE capitol de buget pentru sărăcia noastră și va avea, probabil, doar dacă acceptăm să ne băgăm în focul războiului. Drept exemplu servește Ucraina, care, deși e tot țară candidat, i s-a garantat din bugetul european 18 mlrd euro.  

Moldova n-a rupt relația cu Rusia, pentru că nu este gata să facă acest lucru și ar fi bine să ne gândim bine de fiecare dată, cînd avem impresia că suntem pregătiți de ruptură. Un proverb moldovenesc spune: fă-ți prieteni noi, dar nu uita de cei vechi. Această vorbă veche sună, bineînțeles, cam straniu, cînd o raportăm la cinismul în care s-au înglodat demult relațiile interstatale. Dar uite că se poate găsi un sâmbure de adevăr ori speranță chiar și atunci, cînd e vorba de cei, pe care ni s-a poruncit să-i detestăm... Depinde cum privești lumea la vremuri grele, pardon “bune”: poți vedea în jur doar prieteni, ori doar interese.    

Cîteva cuvinte pentru acei, care, mai mult pentru a mă sfida, zădărî, mă tot întreabă în comentariile de pe rețelele de socializare “da mata ce propui?”.  Nu-i treaba mea să dau sfaturi, dar deunăzi am publicat o știre despre faptul că  producătorii moldoveni de energie electrică din surse regenerabile au intrat în grevă japoneză, din cauza lipsei de reacție a autorităților la problemele și blocajele grave cu care se confruntă. Circa 100 000 de gospodării sau peste 300 mii de consumatori finali de energie electrică produsă în Moldova ar fi putut avea un tarif de 2,5 lei kwh! Oare de ce nu le pasă guvernanților?