Corespondenţa cu Mircea Eliade - o sminteală a gurului!

Readucem astăzi în atenția publicului încă o informație ce zăcea în străfundurile vechiului forum ExMISA.

Este vorba despre un mit care circulă de ani de zile în cadrul MISA, și anume: Gregorian Bivolaru a avut în tinerețe o corespondență asiduă cu nimeni altul decât Mircea Eliade, fapt ce l-a transformat în ținta securității.

Nu e clar când anume a fost lansată această balivernă, dar se fantasmazează de ani de zile pe această temă, nu doar printre adepți, ci și în articolele de pe site-urile oficiale sau conexe mișcării, în cărți și documentare marca MISA. 

În 2005, de exemplu, oficiosul MISA 🔗🔗 susținea:

"Odată cu anul 1971, când începe să predea primele cursuri de yoga, este vizat de Securitatea Statului, datorită corespondenţei sale cu Mircea Eliade (considerat duşman al poporului pentru preocuparea sa privind sistemul Yoga şi misticismul oriental). Domiciliul său devine ţinta unor percheziţii abuzive pretextate de o presupusă deţinere de arme, dar sunt confiscate cărţile de filosofie orientală şi esoterism, corespondenţa şi caietele de însemnări."

În 2010 🔗🔗 au fost introduse în ecuație, probabil pentru creșterea credibilității, noi detalii și s-a plusat: 

"În anul 1971, după absolvirea liceului, Gregorian Bivolaru începe să predea YOGA la Clubul Sindicatelor Sanitare. Sonia Comişel, una dintre cursantele sale care era în relaţii amicale cu Mircea Eliade, i-a pus atunci la dispoziţie adresa marelui scriitor şi istoric al religiilor. În urma unui schimb de scrisori în care Gregorian Bivolaru şi-a manifestat interesul pentru yoga, spiritualitate, paranormal şi subiecte conexe, Mircea Eliade îl invită la Paris, pentru a-l ajuta să aprofundeze aceste domenii." 

Aceleași aiureli, au fost repetate și într-un articol din 2016. 🔗🔗

Vajnicii, mai vechi sau mai noi, apărători cu aere de "scholars", pretinșii experți gen Willy Fautré 🔗🔗, Massimo Introvigne 🔗🔗 ori Susan J. Palmer 🔗🔗 , cu care se laudă secta, au înghițit în cursul anilor, precum pelicanii (bine că nu s-au înecat), fără să verifice, aceste minciuni gogonate.

Mai mult decât atât, legenda corespondenței cu Eliade a fost servită cu tupeu și instanței 🔗🔗, chiar de tartorul MISA, un sui-generis Baron Münchhausen de Tărtăşesti, care a declarat că prima percheziţie care l-a vizat s-ar fi datorat epistolelor de la Mircea Eliade.

 „În scrisorile pe care mi le-a adresat, acesta se arătase foarte prietenos şi chiar mă invitase la Paris pentru a mă ajuta să aprofundez domeniile care prezentau interes pentru mine şi care aveau legătură cu spiritualitatea". 🔗🔗

Ar fi fost audiat "de şapte ori în sediul Securităţii din strada Eforie, ocazie cu care i s-ar fi spus să înceteze orice legătură de comunicare cu Mircea Eliade, pentru că acesta din urmă era considerat un duşman al statului."

Cum Mircea Eliade a fost o somitate pe plan internațional, corespondența marelui gânditor a fost arhivată cu meticulozitate și publicată - de exemplu în colecţia de trei volume, mai bine de 1500 de pagini, de la Editura Humanitas. 

Prin urmare, a fost o nimica toată pentru jurnalistul Emil Berdeli să dovedească că este vorba doar de o "sminteală a gurului", cum a numit-o Gelu Voican Voiculescu. 🔗🔗 

Într-o conversație telefonică din anul 2010, regretatul profesor Mircea Handoca, expert în opera lui Eliade și autor a numeroase cărți despre acesta, i-a declarat ziaristului că nu a existat nicio corespondență între Eliade și Bivolaru.  

De-a dreptul jenant este faptul, că nici măcar apărătorul MISA, Gabriel Andreescu, care a cercetat dosarul lui Magnus de la Securitate și a publicat două cărți despre MISA, nu a putut confirma existența corespondenței lui Bivolaru cu Eliade.

În cartea sa "MISA - radiografia unei represiuni", la pagina 27, el scrie că Bivolaru a susținut că a fost vizat de Securitate din cauza corespondenței sale cu Eliade (care a fost confiscată).

În nota de subsol, Andreescu precizează însă că dosarul lui Bivolaru nu conține "nicio dovadă a corespondenței cu Mircea Eliade și a preocupării autorităților pentru acest subiect".

Că Eliade a fost considerat un duşman al statului în perioada în care Bivolaru intrase în vizorul Securității este de asemenea o inepție.

Conform Wikipedia, reabilitarea marelui scriitor în România comunistă a început încă din anii 1960.

În anii 1970 el a fost abordat de regimul lui Ceaușescu în mai multe moduri, pentru a-l readuce în țară. L-au vizitat la Chicago Adrian Păunescu (1970), care i-a luat un interviu ( publicat trunchiat în "Contemporanul") și Eugen Barbu, care i-a promis o "primire magnifică". Constantin Noica (1972) l-a rugat "să patroneze un institut de studii orientale, făcut, bineînțeles, cu acordul și finanțarea autorităților comuniste". 🔗🔗

Eliade chiar a luat în considerare posibilitatea de a se întoarce în România, dar a fost în cele din urmă convins de colegii intelectuali români din exil, să respingă propunerile comuniste.

 Despre minciunile debitate de Maestro Pinocchio de la vârful MISA în cursul anilor s-a discutat pe larg pe acest blog. 🔗🔗 

Episodul "Mircea Eliade - "pen pal" al lui Gregorian Bivolaru" se încadrează la categoria minciuni premeditate, ticluite din vreme, atât pentru manipularea cursanților, cât și a opiniei publice sau a autorităților.