Ce cred eu despre cazul Harghel și cazul Kostyrkin

Nu pot să le dau dreptate celor care insinuează, că dacă n-ai scris încă nimic la obiect cu privire la intimidarea la care au fost supuși de către procurori bloggerul Ion Harghel și ziaristul Nikolai Kostyrkin, înseamnă că nu ai demonstrat solidaritate jurnalistică. În primul rând, că nu există recomandări stricte, cu atât mai mult, obligațiuni fie și de natură deontologică privind felul cum să-ți manifești solidaritatea. În rândul doi, avem tot timpul să ne pronunțăm împotriva gafelor, prostiei ori incompetenței procurorilor, pentru că în cazul nostru sursa violenței e mai importantă decât obiectul ei.

Mai există aici, cum s-ar zice, un prilej de poticnire, adică un impediment de luare a atitudinii în cunoștință de cauză. Cum atacurile procurorilor sunt perfide și învăluite de taină, nu poți afla destul de repede care este dedesubtul lor, adică a perchezițiilor, ori a ridicării anumitor lucruri personale. Am reușit să înțeleg că descinderea la locul de trai a lui Harghel e legată indirect de arestarea fostului președinte Dodon, dar asta e prea puțin, ca să-ți faci o părere. 

Ca de altfel și în cazul Kostyrkin, trebuie să citești tot ce a scris el despre războiul din Ucraina ca să-ți dai seama, dacă s-a ocupat de propaganda violenței. Dar, dacă bunăoară, nu ai timp, sau nu-ți place stilul jurnalistului, ori nu cunoști limba rusă? Din păcate, procurorii nu au putut formula, ori poate nu le-a permis statutul, foarte concis și profesionist esența învinuiri privind propaganda războiului adusă colegului nostru. Nu fac aici aluzie la calitatea studiilor în facultățile de juridică chișinăuiene.   

Când am fost condamnat, iar presa a semnalat asta fie direct, fie indirect nici un prieten jurnalist, cu atât mai mult Harghel ori Kostyrkin, pe care-i cunosc mai puțin, ori deloc, nu au reacționat la ofensa instanței de justiție și nu-i port nimănui pică și nu cred că a fost lipsă de solidaritate din partea breslei. Când ai de-a face cu justiția noastră nici nu știi, dacă e bine să reacționezi public… știți bancul cu procurorul care poate transforma tot binele în rău și invers…   

Altceva, e că există o puzderie de organizații locale și de peste graniță, specializate în protecția drepturilor jurnaliștilor, care își fac treaba la fel ca și instituțiile noastre de drept, adică selectiv. O spun în cunoștință de cauză, pentru că am făcut și eu la vremea potrivită o încercare timidă să mă pun sub apărarea uneia și după ce am vorbit cu juristul lor mi s-a făcut lehamite și de profesia mea și de viață. 

Pot să spun din experiența mea personală (un caz penal care durează mai mult de 10 ani), că întreținerea cu magistrații noștri este departe de a fi civilizată, sau măcar în stare să urmeze o logică elementară. Plăcerea comunicării este de fiecare dată de partea lor. Credeam doar că pe timpul guvernării proeuropene procurorii vor fi cumva mai atenți cu jurnalismul (cât pe ce să zic - jurnaliștii). Dar după arestarea procurorului general Stoianoglo și mai ales după comentariile ministrului justiției Litvinenco asupra acestei ilegalități majore, am înțeles absurdul așteptărilor mele.

Fraților Harghel și Kostyrkin, fiți prudenți și, dacă presiunile continuă, luați-vă niște avocați buni! Dacă nu aveți destui bani pentru asta, nu ezitați să deschideți un cont de solidaritate și credeți-mă eu voi fi primul care o să Vă sprijin cu ce pot. M-am tot ținut în mâini, să nu alunec pe panta primejdioasă a politicului, dar voi fi nevoit să închei cu un apel direct, de duzină: jos labele de pe colegi, jos guvernarea!