ACATISTUL SFANTULUI PROCOPIE

servus Christi

ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC PROCOPIE (8 Iulie)

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre !

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi ! Doamne, curăţeşte păcatele noastre ! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre ! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău !

Doamne miluieşte ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele Tău ! Vie Împărăţia Ta ! Facă-se Voia Ta ! Precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri ! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean ! Amin !

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca un Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi !

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit ; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău ; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Uşa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului si al pământului, al tuturor celor văzute si nevăzute. Si întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii ; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut,

Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii si pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si S-a făcut om. Si S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit si s-a îngropat. Si a înviat a treia zi, după Scripturi. Si S-a înălţat la ceruri si sade de-a dreapta Tatălui. Si iarăsi va să vină cu slavă să judece viii si morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârsit. Si întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl si cu Fiul este închinat si slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească si apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Astept învierea morţilor si viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Doamne miluieste ! (de 12 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru ! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare ; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult ; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întruNumele Domnului ! (de 3 ori)

Apoi, Troparul Sfântului Mare Mucenic Procopie (Glasul 8) :

Nu de la oameni, ci de la Dumnezeu primind chemare, Sfinte, ai lăsat credinţa părintească cea rea şi slujbele cele orânduite; şi, râvnind după Hristos, ca un al doilea Pavel, ai suferit multe osteneli şi răni. Şi primind acum cununa cea făgăduită, Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Condacul Sfântului Mare Mucenic Procopie (Glasul 2) :

Cu râvnă Dumnezeiască spre Hristos fiind aprins şi cu cinstita Cruce păzit, întărâtarea vrăjmaşilor şi îndrăznelile ai surpat, Sfinte Mucenice Procopie. Şi cinstita Biserică ai înălţat-o, întru credinţă sporind şi luminându-ne pe noi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte ; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit ; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi ; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie ; Bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele ; Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu : duhul umilit ; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot ; atunci vor pune pe altarul Tău jertfă.

Condacul 1:

Din cer, ca şi pe Pavel te-a vânat Hristos Domnul, Sfinte Mare Mucenice Procopie, arătându-ţi-se chipul Crucii strălucind în văzduh mai mult decât soarele şi Însuşi Stăpânul tuturor cu tine a vorbit, cutremur pământului făcându-se şi strălucire de multe fulgere şi tunete înfricoşate ; pentru aceasta, acum, noi toţi, cu bucurie strigăm ţie : Bucură-te, Procopie, slăvite şi Mare Mucenice al lui Hristos !

Icosul 1

Chemarea ta, alesule între Mucenici, nicicum nu a fost de la oameni, ci din cer Mântuitorul Hristos, cu Dumnezeiescul şi PreaDulcele Său glas ţi-a mărturisit zicând : "Eu sunt Iisus Cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu !" - drept care auzi de la noi unele ca acestea :

Bucură-te, că în Sfânta cetate a Ierusalimului în copilărie ai crescut !

Bucură-te, că cinstitul tău părinte Hristofor, prin mucenicie la Domnul a trecut !

Bucură-te că maicii tale, Teodosia, cu ascultare şi blândeţe te-ai supus !

Bucură-te că prin rugăciunile tale şi dânsa, mai târziu, la cer muceniceşte s-a dus !

Bucură-te, că oaste vremelnică, pentru cea a Împăratului Ceresc ai defăimat !

Bucură-te, că de Acela te-ai învrednicit a fi chemat, ales şi binecuvântat !

Bucură-te, că de cuvintele nebunului tiran Diocleţian nu te-ai amăgit !

Bucură-te, că Adevărul Hristos ţi-a descoperit, taina credinţei şi te-a primit !

Bucură-te, că bogăţia, cinstea şi slava pământească gunoaie le socoteai !

Bucură-te, că la frumuseţile Raiului şi la cununa nestricăcioasă gândeai !

Bucură-te, Procopie, slăvite şi Mare Mucenice al lui Hristos !

Condacul al 2-lea

Voind Domnul Iisus ca pe cei păcătoşi din stăpânirea diavolului să-i izbăvească, pe cei pierduţi să-i caute şi pe cei morţi sa-i învieze, Cruce luminoasă ţi-a arătat în văzduh şi dumnezeiescul glas a grăit către tine: "De n-aş fi fost Fiul lui Dumnezeu, apoi cum aş fi fost viu după moarte?" Dupa cuvântul acesta Crucea s-a suit la cer, iar noi luând minunile dumnezeieştii pronii celei de oameni iubitoare, cântăm din inimi recunoscătoare : Aliluia !

Icosul al 2-lea

O, Nianie, mare este chemarea ta căci după aceasta iar s-a auzit glas din înălţimea cerului zicându-ţi: "Cu semnul acesta pe care l-ai văzut, vei birui pe vrăjmaşii tăi şi pacea Mea va fi cu tine!" Astfel şi tu, precum Saul oarecând, prin arătarea Domnului în cale, din prigonitor vas ales te-ai făcut. Cum dar nu-ţi vom grăi aşa:

Bucură-te, că de nedreapta poruncă a pământescului împărat te-ai lepădat;

Bucură-te, că luminându-te prin glas dumnezeiesc, la chemarea cerească ai alergat;

Bucură-te, că minunata vedenie te-a umplut de duhovnicească bucurie;

Bucură-te, doritorule de cerească slavă ce covârşeşte orice veselie;

Bucură-te, că argintarului din Schitopol cruce asemenea celei cereşti i-ai poruncit;

Bucură-te, că şi temerea acelui de păgânească poruncă o ai risipit;

Bucură-te, că aurul tău n-ai cruţat pentru sfinţitul odor;

Bucură-te, că văzându-l te-ai bucurat plinind al tău dor;

Bucură-te, că săvârşită fiind Crucea, pe ea s-au arătat trei feţe închipuite cu evreieşti slove deasupra ei scrise;

Bucură-te, că Numele cel mare-Emmanuil-deasupra, iar în părţi-Mihail şi Gavriil-erau puse;

Bucură-te, Procopie, slăvite şi Mare Mucenice al lui Hristos !

Condacul al 3-lea

Acestea văzându-le aurarul se minuna şi nu se pricepea cine le-a însemnat pe acelea, nimeni nefiind în casă fără numai el singur şi luând o unealtă voia să şteargă întipărirea aceea, dar nu putea căci mâna i se făcuse nelucrătoare şi uscată. Iar noi înţelegând preaslăvitele Sale lucrări mântuitoare, lăudăm pe Dumnezeu Cel în toate zilele cu noi, cântându-i : Aliluia !

Icosul al 3-lea

Văzând tu Crucea, Sfinte Procopie, ai întrebat pe argintar: "Ale cui sunt feţele acestea şi pentru cine sunt închipuite?" iar el cu jurământ ţi-a grăit: "Când am isprăvit lucrul s-au arătat aceste feţe de sineşi, singure închipuite şi nu ştiu ale cui sunt şi am voit să le şterg pe dânsele, dar nu am putut că mâna mea amorţea". Acestea auzind şi minunându-ne, cu bună cinstire şi cu puterea Sfintei Cruci ai cunoscut:

Bucură-te, că închinându-te ei, lăudai pe Cel în care ai crezut;

Bucură-te, că învelind-o în mătase, Crucea mereu cu tine purtând-o o cinsteai;

Bucură-te, că de atunci pe creştini apărai şi pe păgâni supuneai;

Bucură-te, că înărmându-te cu nebiruita armă, ţinuturi barbare ai robit;

Bucură-te, că şi pe diavoli-nevăzuţii vrăjmaşi, prin puterea ei i-ai biruit;

Bucură-te, căci darul Sfintei Cruci te-a împuternicit şi te-a luminat;

Bucură-te, că pe mulţi la credinţă în Hristos i-ai îndrumat;

Bucură-te, că pentru noi la Prea Sfânta Treime pururea în cer mijloceşti;

Bucură-te, că podoabă a Bisericii drepslăvitoare şi îndulcire minţilor eşti;

Bucură-te, Procopie, slăvite şi Mare Mucenice al lui Hristos !

Condacul al 4-lea

Fiind tu în cetatea ta, Ierusalim, te-au rugat cetăţenii lui şi locuitorii din satele dimprejur să îi izbăveşti de răutatea barbarilor şi de strâmbătăţile ce li se făceau de ei prin năvăliri, prădăciuni şi răpiri. Iar tu ca un viteaz, nădăjduind în puterea Sfintei Cruci, ieşind ostaşii tăi i-ai biruit desăvârşit şi ai slobozit pe cei robiţi, cântând lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 4-lea

"Iisuse Dumnezeule, fii mie spre ajutor nădejdii mele!"- se ruga Sfântul Procopie cu inima îndurerată, şi i-a venit glas dintru înălţime zicându-i: "Nădăjduieşte, Neania, că Eu, Domnul Dumnezeul Tău sunt cu tine!" Iar el, auzind glasul acela, de mare îndrăzneală umplându-se şi strălucita biruinţă dobândind, după cuviinţă îi aducem aceste laude:

Bucură-te, că pe barbari tu până în sfârşit i-ai biruit;

Bucură-te, că ai biruit desăvârşit pe vrajmaşi prin credinţă tare;

Bucură-te, că nădejdea şi dragostea în inima ta s-au făcut izvoare;

Bucură-te, că maica ta cu bucurie te-a întâmpinat;

Bucură-te, că şi pe ea taina creştinătăţii o ai învăţat;

Bucură-te, că idolii de aur şi de argint din casa ei i-ai zdrobit;

Bucură-te, că pe aceia făcuţi bucăţi, săracilor i-ai împărţit;

Bucură-te, nebiruitule de nici o oaste pământească;

Bucură-te, că te-ai învrednicit de ceata cea cerească;

Bucură-te, Procopie, slăvite şi Mare Mucenice al lui Hristos !

Condacul al 5-lea

Zis-ai maicii tale ca singură să întrebe pe idoli cine ţi-a ajutat în luptă şi nu era glas, nici auzire; drept aceea tu, fericite, ţinând Crucea în mână te-ai umplut de dumnezeiască râvnă şi ai început a zdrobi neînsufleţiţii idoli, la pământ aruncându-i şi cu picioarele călcându-i, lui Dumnezeu Celui Atotputernic aducându-i cântarea îngerească : Aliluia !

Icosul al 5-lea

O, mare mucenice Procopie, în vremea ce tu ai dăruit aurul şi argintul din idolii sfărâmaţi de tine săracilor care s-au veselit, născătorea ta, lepădând dragostea cea de fiu, degrabă a alergat la Antiohia jeluindu-se tiranului Diocleţian; iar acela o mângâia zicându-i că te va întoarce la zei cu îmbunări sau cu îngroziri. Dar noi te fericim aşa;

Bucură-te, de mari şi strălucite biruinţe purtătorule;

Bucură-te, al dreptei şi bunei credinţe nevoitorule;

Bucură-te, că s-a lămurit ca aurul în foc nădejdea ta cea tare;

Bucură-te, că în ispite grele te-ai arătat vrednic de a ta de sus chemare;

Bucură-te, că ighemonul Iust din poruncă împărătească te-a căutat;

Bucură-te, că tu înaintea lui cu tărie şi cu vitejie neclintită i-ai stat;

Bucură-te, că hulele tiranului asupra lui Hristos nu le-ai suferit;

Bucură-te, că ticăloasa lui scrisoare rupând-o ai nimicit;

Bucură-te, că doar lui Hristos şi Bisericii Lui ai voit să slujeşti;

Bucură-te, Procopie, slăvite şi Mare Mucenice al lui Hristos !

Condacul al 6-lea

Zicând ighemonului Iust: "Eu sunt creştin, iar tu fă ceea ce ţi s-a poruncit; pentru că eu singur mă aduc jertfă lui Hristos, Dumnezeul meu", i-ai aruncat în faţă brâul dregătoriei tale şi primind chinurile cele cumplite şi curgând sângele tău şiroaie, ziceai păgânilor celor de faţă ce lăcrimau pentru tinereţile tale: "Nu plângeţi pentru mine, ci pentru pierzania sufletelor voastre, acelea fiind vrednice de plâns, căci se vor munci în iad fără de sfârşit", iar nu cei ce vor cânta în veci lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 6-lea

Cutremur mare se făcu la miezul nopţii în cetate, căci Domnul Iisus venind cu îngerii săi să cerceteze pe robul său cel credincios, lumină mare a strălucit în temniţă şi uşile deschizându-se, legăturile tuturor celor de acolo s-au dezlegat, şi doi îngeri s-au arătat cu asemănare de tineri preafrumoşi. De unele ca acestea uimindu-ne, primeşte de la noi acum:

Bucură-te, că ridicându-ţi ochii spre cer întărire de la Dumnezeu ai primit;

Bucură-te, că şi prin tine preasfântul Său nume în lume s-a proslăvit;

Bucură-te, că în temniţă fiind aruncat Terentie temnicerul umilindu-se te-a îngrijit;

Bucură-te, căci cutremur în cetate făcându-se, Domnul Hristos cu îngerii Săi a venit la tine;

Bucură-te, că îngerilor cu smerită înţelepciune tu le-ai grăit;

Bucură-te, că arătându-ţi-se în slavă nespusă Mântuitorul te-a tămăduit;

Bucură-te, că botezându-te de El te-ai născut de sus pentru veacul ce va să fie;

Bucură-te, căci cu dumnezeiescul Său glas ţi-a zis: "De acum nu te vei mai numi Neania, ci Procopie";

Bucură-te, că Domnul apoi s-a urcat la cer iar inima ţi s-a umplut de negrăită dulceaţă cerească;

Bucură-te, şi nu ne lăsa nici pe noi să ne abatem de la adevărata viaţă duhovnicească;

Bucură-te, Procopie, slăvite şi Mare Mucenice al lui Hristos !

Condacul al 7-lea

"Îmbărbăteaza-te şi te întăreşte pentru că, împuternicindu-te, vei putea să aduci Tatălui Meu turma aleasă", ai auzit de la Domnul Dumnezeul tău, şi bucurându-te şi spăimântându-te ai căzut la pământ şi te-ai închinat Lui, rugându-L să te întărească în pătimiri, ca să nu te temi de cumplitele chinuri. Iar Domnul ţi-a zis: "Nu te teme că eu sunt cu tine!"- pentru care cu toată inima ta I-ai cântat : Aliluia !

Icosul al 7-lea

Minunata arătare aducîndu-ţi aleasa, duhovniceasca urmă a rănirilor dinainte, căci ai nădăjduit spre Dânsul şi ţi-a ajutat şi ţi-a înflorit trupul tău. Pentru aceasta cu netăcute glasuri îţi cântăm:

Bucură-te, că temnicerul ighemonului dumnezeiască arătare i-a vestit;

Bucură-te, că acela ce te credea mort, de mirare a amuţit;

Bucură-te, că întrebat de ostaşi de eşti viu, dumnezeieştile minuni nu s-au ascuns;

Bucură-te, că "Sunt viu şi sănătos, cu darul Dumnezeului meu", ai răspuns;

Bucură-te, că ostaşul ighemonului toate acestea i-a spus;

Bucură-te, că acela la judecată de faţă iarăşi te-a adus;

Bucură-te, că privelişte îngerilor şi oamenilor te-ai făcut;

Bucură-te, că ai înviat prin har şi de sus te-ai născut;

Bucură-te, că ai înşelat pe vicleanul ighemon care socotea că zeii te-au vindecat;

Bucură-te, că mergând în capiştea idolească pe toţi idolii i-ai zdrobit şi i-ai sfărâmat;

Bucură-te, Procopie, slăvite şi Mare Mucenice al lui Hristos !

Condacul al 8-lea

"Dumnezeul creştinilor ajută-ne nouă!" - a strigat cu spaimă poporul păgânesc văzând că, prin rugăciunea mucenicului din porunca lui Dumnezeu idolii cei sfărâmaţi s-au prefăcut în firea apei făcându-se părâu ce curgea din capişte pe uşi. Apoi nedumeritul ighemon porunci să te întindă iarăşi, unde venind la tine Nicostrat şi Antioh, tribunii a două cete de ostaşi, I-ai adăugat la oastea Împăratului ceresc prin botezarea lor de către Leontie episcopul, cu toţii împreună aducând lui Dumnezeu cântarea : Aliluia !

Icosul al 8-lea

A două zi ighemonul venind la divan în privelişte, ostaşii aceia stând înaintea lui cu mare glas preamăreau pe Hristos, mărturisindu-se creştini şi arătându-se gata spre chinuri şi moarte pentru El. Iar tiranul neputându-l îndupleca să se lepede de Domnul şi să se întoarcă iarăşi la zei I-a osândit la tăierea de sabie înaintea ta, mucenice, pentru care te lăudăm zicând:

Bucură-te, că prin rugăciunile şi sfaturile tale ostaşii au venit la credinţă;

Bucură-te, că prin iubitorul de oameni Hristos a primit a lor frumoasă nevoinţă;

Bucură-te, că pentru Domnul Iisus ei şi-au pus sufletele lor;

Bucură-te, că s-au încununat prin primirea în mucenicescul sobor;

Bucură-te, că îmbunătăţitul Evlavie I-a îngropat cu aleasă cinstire;

Bucură-te, că douăsprezece femei de bun neam ţi s-au alăturat spre pătimire;

Bucură-te, că ele se rugau: "Primeşte-ne pe noi Doamne, în cămara ta cerească!"

Bucură-te, că Teodosia, maica ta pe Dumnezeu prin ele, începu să-l cunoască;

Bucură-te, că Hristos le-a primit pe ele şi le-a încununat;

Bucură-te, că prin credinţă tare, pe satana l-au ruşinat;

Bucură-te, Procopie, slăvite şi Mare Mucenice al lui Hristos !

Condacul al 9-lea

"Domnul nostru, pe Care tu nu-l vezi, ca şi orbii care nu văd soarele, ne stă în faţă, aici, ajutându-ne!" l-au mustrat pe înrăutăţitul ighemon sfintele femei fiind arse cu fier înroşit, iar Teodosia, maica sfântului, umplându-se de râvnă privind la pătimirea lor a strigat cu glas mare: "Şi eu sunt roabă Celui răstignit - Hristos Dumnezeu", voind să înveţe şi ea cântarea cerească : Aliluia !

Icosul al 9-lea

Mare bucurie s-a făcut ţie, sfinte Procopie, când ai văzut pe maica ta împreună cu mărturisitoarele lui Hristos în temniţă şi auzind de la dânsa că inima ei s-a zdrobit de umilinţă şi o rază a răsărit în mintea sa, cunoscând înşelăciunea deşerţilor zei şi crezând în Unul şi Adevăratul Dumnezeu, cel mărturisit de tine şi de sfintele femei; pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te odrăslire aleasă din rădăcini binecuvântate;

Bucură-te, că pe mulţi ai povăţuit la adevăr şi dreptate;

Bucură-te, că ai lepădat idolatria păgânească cea pângărită;

Bucură-te, că ai venit la calea cea de Dumnezei iubită;

Bucură-te, că ai înduioşat inimile cele împietrite;

Bucură-te, luminătorule al minţilor celor întunecate;

Bucură-te, că fericita Teodosia slujeşlte în temniţă sfintelor femei;

Bucură-te, că de acolo ai pregătit, prin episcopul Leontie, şi botezul ei ;

Bucură-te, că întunericul rătăcirii din multe suflete l-ai risipit;

Bucură-te, că acelea , prin tine, pe Iisus veşnicul Împărat l-au iubit;

Bucură-te, Procopie, slăvite şi Mare Mucenice al lui Hristos !

Condacul al 10-lea

Puse înainte la judecată de nedreptul ighemon, fericita Teodosia l-a mustrat pentru nebunia păgânătăţii lui şi fiind dată la chinuri cumplite sfintele femei se rugau la Dumnezeu s-o întărească, iar apoi auzind că toate au fost osândite la tăiere de sabie, s-au dus la moarte cu veselie şi cu bucurie ca la un ospăţ de nuntă, într-o glăsuire cântând lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 10-lea

Dumnezeiasca judecată îl ajunse pedepsindu-l pe ticălosul ighemon care căzând în nişte friguri groaznice în aceeaşi noapte muri. Dar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea, în toate zilele mulţi bărbaţi şi femei primind credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos prin învăţătura ta, sfinte Procopie, şi prin minunile ce se făceau de tine; pentru aceasta, veselindu-ne îţi cântăm:

Bucură-te, că, biruit de sfintele femei, ighemonul pe tine rău s-a mâniat;

Bucură-te, că pentru încununarea lor pe cerescul Împărat l-ai lăudat;

Bucură-te, că tu atunci şi alte rele pătimiri ai primit;

Bucură-te, că şi în acelea ai rămas ca un stâlp neclintit;

Bucură-te, că şi de vrăjmaşul tău cel nevăzut, Dumnezeu te-a scăpat;

Bucură-te, că pe mulţi din izvorul dreptei credinţe i-ai adăpat

Bucură-te, că prin învăţătura şi minuni te-ai arătat adevărat lucrător;

Bucură-te, vindecătorule al bolnavilor, îndrăciţilor şi neputincioşilor;

Bucură-te, că necredincioşii prin tine vin la Dumnezeu;

Bucură-te şi roagă-te sa fiu primit întru pocăinţă şi eu;

Bucură-te, Procopie, slăvite şi Mare Mucenice al lui Hristos !

Condacul al 11-lea

Alt ighemon, cu obiceiul mai cumplit decât cel dintâi, venind în Cezareea Palestinei şi aflând despre tine sfinte Procopie, te-a adus fără întârziere înaintea judecăţii sale spre cercetare în vreme ce inima ta cea neînfricată, cânta neîncetat lui Dumnezeu, Celui în Treime închinat : Aliluia !

Icosul al 11-lea

Hulele acelui rătăcit asupra lui Hristos Dumnezeu nesuferind, preaînţelepte mucenice, din cărţile elineşti multe învăţături şi pilde i-ai adus spre lămurirea dumnezeieştii iconomii şi pronii celei iubitoare de oameni; pentru ce binecuvântăm zicând:

Bucură-te, ritor al tainelor credinţei creştine prea ales;

Bucură-te, că din dmnezeieştile Scripturi bogate roade ai cules;

Bucură-te, că şi din cărţi elineşti, ca albina înţeleaptă ai ştiut să aduni;

Bucură-te, biruitorule în cuget, grai şi faptă, vrednicule de cereşti cununi;

Bucură-te, că auzindu-te păgânii cuvânt de răspuns nu au;

Bucură-te, că după Iust, acum biruieşti şi pe Arhelau;

Bucură-te, că acela voind să te ucidă a pierit;

Bucură-te, că Domnul binevoind, ai biruit;

Bucură-te, că iarăşi la temniţă şi chinuri ai fost dat;

Bucură-te, viteaz nebiruit de diavol, frică şi păcat;

Bucură-te, Procopie, slăvite şi Mare Mucenice al lui Hristos !

Condacul al 12-lea

"Dreapta Domnului a facut putere şi tot ea m-a înălţat", grăia mucenicul cu ochii trupeşti şi lăuntrici ridicaţi către cer, având mâna întinsă pe cărbunii aprinşi, apoi spânzurat de mâini cu grele pietre legate de picioare, iar la sfârşit în cuptor aprins fiind aruncat, în mare uimire şi nedumerire se afla păgâneasca adunare, căci nu ştia puterea cântării celei sfinte : Aliluia !

Icosul al 12-lea

Flacăra din cuptor ieşind şi arzând pe toţi păgânii ce erau împrejur, iar tu rămânând nevătămat, ighemonul a hotărât să ţi se taie capul cu sabia. Şi cerând timp de rugăciune, înălţându-ţi mâinile şi ochii spre cer, te-ai rugat pentru cetate, pentru popoare, pentru sărmani şi văduve, pentru biruinţa sfintei şi dreptei credinţe a Bisericii lui Hristos, să se înmulţească şi să strălucească până la sfârşitul veacului; pentru care, cu dragoste cântăm:

Bucură-te, că ai fost bătut cu vine de bou şi împuns cu ţepuşe de fier înroşite;

Bucură-te, că se cutremură păgânii uimiţi de a ta putere şi virtute;

Bucură-te, că nu bagi în seamă mâna ce-ţi ardea pe jertfelnicul învăpăiat;

Bucură-te, că mintea-ţi tinzând spre Dumnezeu, intrarea cereştilor porţi ai aflat;

Bucură-te, că oasele-ţi întinse de greutatea pietrelor ieşeau din loc;

Bucură-te, că în cuptorul aprins nici cum nu te-ai vătămat de foc;

Bucură-te, că hotărârea de moarte prin sabie bucuros ai primit;

Bucură-te, că prin a ta viaţă şi moarte Dumnezeu a fost preaslăvit;

Bucură-te, rugător neîncetat pentru popoare, ortodoxie şi lume;

Bucură-te, că Dumnezeu a făcut pretutindeni slăvit al tău nume;

Bucură-te, Procopie, slăvite şi Mare Mucenice al lui Hristos !

Condacul al 13-lea (Acest condac se zice de trei ori)

O, minunatule şi fericite Mucenice Procopie, primind nevrednica noastră laudă ca pe o gângurire pruncească, roagă pe Domnul slavei să ne întărească şi pe noi cu puterea Sa cea dintru înălţime, ca, izbăvindu-ne de cursele trupului, diavolului şi lumii, de chinurile cele fără de sfârşit să ne izbăvim şi împreună cu tine să-I cântăm şi noi în Împărăţia Sa cea veşnică şi BineCuvântată : Aliluia !

Apoi se repeta din nou Condacul 1 si Icosul 1 :