ACATISTUL MAICII DOMNULUI PRODROMITA

servus Christi

Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, nefăcută de mâini omeneşti “Prodromiţa”, prăznuită pe 12 iulie

Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului Prodromiţa este zestrea cea mai de preţ a Schitului Ioan Botezătorul Prodromul de la Sfântul Munte Athos din Grecia şi binecuvântarea Maicii Domnului, pentru că icoane nefăcute de mâna omenească sunt puţine în toată lumea ortodoxă. Pomenirea acestei Sfinte Icoane a Maicii Domnului se face în ziua de 12 iulie.

1) Descrierea Icoanei

Dimensiunile Icoanei sunt de 1000/700 mm. Chipul Maicii Domnului şi al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, cu nuanţa grâului, asemănându-se foarte mult cu descrierea rămasă de la Sfinţii Epifanie şi Nichifor, care au lăsat posterităţii un portret fizic al Fecioarei.

Există mărturii cum că Sfintele Feţe se schimbă miraculos, uneori întunecându-se, alteori luminându-se.

Se mai afirmă că Icoana a fost analizată ştiinţific prin cercetare la microscop, nedepistându-se urme de pensulă, probându-se astfel originea nepământească a picturii.

2) Istoricul Icoanei

În anul 1863, în timpul lucrărilor de ridicare ale Schitului Prodromul, ieroschimonahul Nifon căuta un iconar care să zugrăvească pe lemn de tei o icoană a Maicii Domnului care să fie pictată potrivit rânduielilor bisericeşti : citirea zilnică a Acatistului Maicii Domnului, post negru cu o singură masă pe zi la sfârşitul lucrului, înfrânarea de la mânie, mândrie şi păcate trupeşti, precum şi celelalte rânduieli.

Cuvioşii Nifon şi Nectarie l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau, om evlavios şi cu frica lui Dumnezeu, care s-a încumetat să picteze Icoana şi s-a apucat imediat de lucru la Mânăstirea Bucium din Iaşi.

Deşi era un pictor priceput, se poticneşte inexplicabil la zugrăvirea Sfintele Feţe ale Fecioarei Maria şi a Pruncului Iisus din braţele ei.

Speriat si mâhnit că poate şi-a uitat meşteşugul sau o voinţă mai puternica se opune, acoperă Icoana, încuie atelierul şi amână totul pentru a doua zi.

În dimineaţa următoare, rămâne uimit că Icoana era desăvârşită, fără să înţeleagă cum se petrecuse această minune.

Pentru a da mai multa credibilitate minunii, iconarul a lăsat şi o mărturie scrisă.

3) Mărturia scrisă a iconarului Nicolau Iordache

Acest document se păstrează în arhiva Schitului Prodromul şi este datat 29 iunie 1863 :

"Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iaşi, am zugrăvit aceasta Sfântă Icoană a Maicei Domnului cu însăşi mâna mea, la care a venit o minune :

după ce am isprăvit veşmintele, după meşteşugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez feţele Maicei Domnului şi a lui Iisus Cristos.

Privind eu la chipuri, cu totul a ieşit din potriva, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meşteşugul.

A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicei Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi Sfânta ei Icoană.

Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârşit, precum se vede.

Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi o greşală a fost aceasta ca am dat lustru la o asemenea minune".

4) Minunile Icoanei consemnate de-a lungul timpului

Fiindcă ieşenii se opuneau strămutarii Sfintei Icoane la Muntele Athos, Cuvioşii Nifon si Nectarie hotărăsc să plece cât mai grabnic. Ajungând seara târziu la episcopia din oraşul Huşi, au fost întâmpinaţi de o mulţime de oameni care veniseră să se tămăduiască. De acolo, Icoana ajunge la Bârlad şi este găzduită de Catedrala oraşului. Aici s-au săvârşit numeroase minuni. Una dintre ele, a fost reţinută în mod deosebit. În oraş se găsea un învăţător foarte înţelept şi cult, dar necredincios. Acesta, auzind de venirea Sfintei Icoane a trimis trăsura ca aceştia să vină cu Icoana la casa sa. Părinţii însă au refuzat, considerandu-l ca lipsit de cuviinţă. La insisţentele acestuia care a trimis de trei ori trăsura şi ale unor mai-mari ai zilei, Cuvioşii au consimţit. Spre uimirea tuturor, Icoana a sporit în greutate încât a fost nevoie de patru oameni să o poarte. Trăsura nu a suportat greutatea care, se pare, sporea continuu şi a cedat, dezmembrându-se. S-a înţeles că Fecioara Maria nu voieşte să meargă la învăţător, Icoana, recăpătându-şi greutatea obişnuită de îndată ce s-a renunţat la intenţie, fiind dusă foarte uşor înapoi în Catedrală.
Tot pe când se afla la Bârlad, Icoana a săvârşit încă o minune cu o femeie credicioasă ce era grav bolnavă, dar nu se încumeta să vină cu trăsura la Catedrală de teamă să nu moară pe drum. Femeia a marturisit că noaptea, în vis, i s-a aratat Icoana care a îndemnat-o să vină. S-a însănătoşit chiar pe timpul călătoriei, Icoana văzută în Catedrală fiind identică cu cea din vis.
Ajungând Cuvioşii la Galaţi, Icoana a fost depusă în Biserica Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Un pictor liber-cugetător seamănă neîncredere în veridicitatea celor mărturisite de iconarul Iordache Nicolau. Icoana se schimbă la faţă, pictorul fiind atât de tulburat încât se pocăieşte, mărturisindu-şi greşeala.
Un negustor evreu, plecând într-o călătorie de afaceri lasă la un han soţia, copiii şi o slugă. Între timp, negustorul moare. Văzând-o lipsită de protecţie, sluga o sechestrează pe femeie pentru a o spânzura şi a-i lua banii. Disperată femeia îşi aminteşte de minunile Icoanei şi se roagă fierbinte la Maica Domnului, promiţându-i că dacă va interveni miraculos se va boteza împreuna cu casa ei. Minunea se întâmplă, căci ucigaşul probând laţul, alunecă de pe scaun şi se spânzură. Femeia s-a botezat împreună cu întreaga casă.
Ajungând la Muntele Athos, Icoana continua să săvărşească minuni. Cuviosul Inochentie, un monah aflat pe patul morţii, care încetase să mai mănânce de trei săptămâni, s-a trezit minunat din somn şi cu puteri sporite a cerut să fie dus în Biserică, unde s-a rugat Fecioarei Maria. Întors în chilie schimbat, s-a schimbat cu cămaşă curată, a cerut să se împărtăşească cu Sfintele taine, apoi, după o jumătate de oră, a trecut la cele veşnice cu totul senin.
Serghie, un monah de la Mânăstirea Prodromul, iese din Mânăstire fără binecuvântare şi merge într-o peşteră din apropiere pentru a se nevoi acolo într-o viaţă idioritmică. Într-o noapte, în timp ce îşi făcea canonul de rugăciune s-a pogorât deasupra lui un luceafăr (diavolul) care îl trăsneşte atât de tare că monahul leşină. După trei zile, venindu-şi în fire, constată că era slabit şi surd cu desăvârşire. Se înapoiază la Mânăstire, călugării ducându-l la Icoană, împreună făcând rugăciuni. Se vindecă complet de surzenie şi slăbiciune.

5) Minuni săvârşite de copii/reproduceri ale Icoanei

În anul 1922, a fost pictată o copie foarte reuşită după originalul de la Muntele Athos. Aceasta, a fost adusă în Moldova şi aşezată într-o Biserică de lemn din Vatra Dornei. Deoarece Biserica împiedica constucţia unei şosele, în toamna anului 1954 a fost incendiată de o mână criminală, Biserica arzând în întregime. Au existat mărturii conform căreia a fost sabotată acţiunea de stingere a incendiului. Deşi Biserica a ars în întregime, Icoana a rămas intactă. Autorităţile de atunci au considerat propagandă religioasă şi au interzis răspândirea acestei veşti. Ulterior, Icoana a fost dusă la Biserica Naşterii Maicii Domnului, unde se află şi în prezent.

ACATISTUL MAICII DOMNULUI ÎN CINSTEA ICOANEI FĂCĂTOARE DE MINUNI “PRODROMIŢA” (12 Iulie)

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre !

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi ! Doamne, curăţeşte păcatele noastre ! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre ! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău !

Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum ... ! Amin !

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele Tău ! Vie Împărăţia Ta ! Facă-se Voia Ta ! Precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri ! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean !

Preotul :

Că a Ta este Împărăţia, Puterea şi Slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !

Apoi troparele :

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi !

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit ; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău ; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Uşa milostivirii deschide-o nouă, BineCuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi :

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl ATotŢiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii ; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii si morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârsit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Apoi : Doamne miluieşte ! (de 12 ori) Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru ! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare ; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult ; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab’ auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce Faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Apoi : Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)

Apoi, se zice Troparul Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria la pomenirea cinstitei sale Icoane, cea numită „Prodromiţa”, de la Sfântul Munte Athos (Glasul 1) :

Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, Sfintei şi Dumnezeieştii Icoanei tale cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm mulţumind; căci prin ea celor credincioşi dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, Ceea ce eşti Una Binecuvântată!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Apoi, se zice Condacul Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria la pomenirea cinstitei sale Icoane, cea numită „Prodromiţa”, de la Sfântul Munte Athos (Glasul al 8-lea) :

Chipului tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ne închinăm credincioşii, cinstindu-l după vrednicie; căci ne păzeşti şi ne izbăveşti din ispite şi din toate relele întâmplări. Pentru aceea, mulţumind, grăim ţie: Bucură-te, Fecioară, Nădejdea şi Slava creştinilor!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Apoi :

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte ; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit ; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi ; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie ; Bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege Căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele ; Bucura-se-va limba mea de Dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu : duhul umilit ; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot ; atunci vor pune pe altarul Tău jertfă.

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem Ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii Tăi ! Ci, ca Ceea Ce ne-ai dăruit nouă Icoana în care chipul Tău şi al Pruncului Tău S-au zugrăvit prin Minune Dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-Ţi cântăm Ţie : Bucură-Te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu !

Icosul 1

Îngerii şi Arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste Te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci, palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi, prin venirea Icoanei Tale Făcătoare de Minuni Prodromiţa, adică ÎnainteMergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor Tale, pentru care îţi zicem cu mare glas :

Bucură-Te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită !

Bucură-Te, a Schitului înaintemergătoare smerită !

Bucură-Te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules !

Bucură-Te, al Schitului Prodromu chivot ales !

Bucură-Te, egumenă care sufletele în obştea Ta cu grijă le aduni !

Bucură-Te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni !

Bucură-Te, că în Icoană Te schimbi la faţă, pe privitori uimind !

Bucură-Te, că uneori chipul Ţi se întunecă, mustrător devenind !

Bucură-Te, că Icoana, strălucitoare la praznicele Tale devine !

Bucură-Te, că închinătorii credincioşi vie în Icoană Te văd pe Tine !

Bucură-Te, că faţa Ta Cea PreaFrumoasă ni s-a descoperit !

Bucură-Te, că şi chipul Pruncului Tău prin minune a fost zugrăvit !

Bucură-Te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu !

Condacul al 2-lea

Vrând stareţul Nifon să dobândească o Icoană făcătoare de minuni pentru Schitul românesc Prodromu, a căutat un iconar care să vrea să păzească o rânduială aspră de nevoinţă şi rugăciune când picta, şi, bucurându-se că a aflat un zugrav râvnitor, I-a cântat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 2-lea

Întristându-se părinţii Nifon şi Nectarie că iconarul nu reuşea să isprăvească de zugrăvit Icoana ta, pe neaşteptate au fost chemaţi : „Să trimiteţi degrabă să ia Sfânta Icoană, care singură s-a zugrăvit, căci lume multă s-a adunat privind la minunea Sfintei Icoane”. Şi pentru aceasta îţi zicem :

Bucură-Te, că iconarul sfintele feţe să le picteze nu a reuşit !

Bucură-Te, că osteneala i-ai primit şi nevoinţa i-ai răsplătit !

Bucură-Te, că, neterminând să picteze Icoana, a aflat-o desăvârşită !

Bucură-Te, că de lucrarea ta mintea noastră este covârşită !

Bucură-Te, ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip a fost !

Bucură-Te, că tainelor tale inimile noastre le faci adăpost !

Bucură-Te, că iconarul a scris minunea care s-a întâmplat !

Bucură-Te, că mărturia lui până astăzi ni s-a păstrat !

Bucură-Te, că de cuvintele sale credincioşii nu s-au îndoit !

Bucură-Te, că în casa lui lume multă să ţi se închine a venit !

Bucură-Te, lumină, a părintelui Nifon sfântă dorire !

Bucură-Te, a nădejdii sale neclintită răsplătire !

Bucură-Te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu !

Condacul al 3-lea

Precum s-a mirat Sfântul Alipie de la Pecerska când în chilia sa a venit Îngerul şi a pictat în chip minunat Icoana Adormirii Maicii Domnului, aşa s-a mirat şi iconarul Iordache văzând cum chipul Maicii Domnului şi Cel al Fiului ei, pe care nu le terminase, fuseseră plinite nu de mână omenească şi uimindu-se I-a cântat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 3-lea

Auzind Mitropolitul marea minune care se făcuse în Iaşi, a venit cu preoţii să ţi se închine cu evlavie şi a mărturisit : „Cu adevărat, mare dar ne-a dăruit Maica Domnului prin această minunată şi slăvită Icoană a sa” şi pentru aceasta cu mulţumire cântăm ţie:

Bucură-Te, că apa cea vie şi fără de moarte o ai revărsat !

Bucură-Te, că boierul pentru fiul său care zăcea ţi s-a rugat !

Bucură-Te, că bolnavul luând agheasma s-a vindecat !

Bucură-Te, că fiul împreună cu tatăl său ţi s-au închinat !

Bucură-Te, că pe lepros l-ai tămăduit când agheasmă a băut !

Bucură-Te, că îndată lepra de pe el ca nişte solzi a căzut !

Bucură-Te, că omul care avea albeaţă pe ochi vedere a dobândit !

Bucură-Te, că şirul tămăduirilor tale nici până astăzi nu s-a oprit !

Bucură-Te, că pe cei părăsiţi de doctori din paturi îi ridici !

Bucură-Te, că neputinţele noastre cu prisos de har le vindeci !

Bucură-Te, luminarea preoţilor şi cinstea ierarhilor !

Bucură-Te, că îi înţelepţeşti pe urmaşii Apostolilor !

Bucură-Te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu !

Condacul al 4-lea

Neputând părinţii să scrie minunile pe care le auziseră, pentru că erau covârşiţi de credincioşii care le cereau să se roage pentru ei, au mărturisit însă noianul minunilor cu glas de bucurie şi, pregătindu-se de călătoria spre Sfântul Munte, I-au cântat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 4-lea

Mult au avut de mers părinţii prodromiţi, dar multe au fost şi minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, că în fiecare oraş în care a ajuns Icoana poporul a venit să ţi se închine cu credinţă şi cei care au primit ajutor în nevoile lor au devenit apostoli ai harului tău, cântându-ţi :

Bucură-Te, bucuria noastră, nădejde neînfruntată !

Bucură-Te, că celor ce te cinstesc le găteşti răsplată !

Bucură-Te, că împreună cu Icoana ta ai călătorit !

Bucură-Te, că la fiecare popas semnele tale au strălucit !

Bucură-Te, că după plecarea Icoanei ele nu se împuţinau !

Bucură-Te, că în minţile oamenilor minunile vii rămâneau !

Bucură-Te, că celor trudiţi şi împovăraţi le eşti apărătoare !

Bucură-Te, că de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi le eşti îngrăditoare !

Bucură-Te, că ai surpat jugul minciunii şi năvălirea diavolilor !

Bucură-Te, roabă aleasă a Domnului şi stăpână a tuturor !

Bucură-Te, Fecioară, a Împărăţiei Cerurilor mireasmă !

Bucură-Te, pecete pusă pe a inimilor noastre mahramă !

Bucură-Te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu !

Condacul al 5-lea

S-a mâhnit femeia cea bolnavă că nu putea să meargă să se închine Icoanei care izvora tămăduiri, dar Fecioara PreaSlăvită i s-a arătat în vis, poruncindu-i să se scoale degrabă şi să meargă să ia binecuvântarea multdorită. Şi, pornind la drum, îndată s-a arătat desăvârşit sănătoasă, pentru care I-a cântat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 5-lea

Tămăduindu-se femeia cea bolnavă, nu s-a lenevit să meargă să se închine Sfintei tale Icoane, vrând să mărturisească tuturor că se vindecase. Iar ajungând la Icoana ta, a dat mărturie că o văzuse de mai înainte în vis şi a vestit mulţimii cum a dobândit tămăduire, iar preoţii şi credincioşii ţi-au cântat :

Bucură-Te, ceea ce credinţa femeii bolnave o ai răsplătit !

Bucură-Te, ceea ce de visele înşelătoare ne-ai ferit !

Bucură-Te, că prin Icoana ta multe şi felurite minuni ai săvârşit !

Bucură-Te, că în casa învăţătorului puţin-credincios să fie dusă nu ai primit !

Bucură-Te, că el de două ori a trimis trăsura după odor, dar părinţii să i-l dea nu au voit !

Bucură-Te, că mai potrivit să vină închinătorul la Icoană au socotit !

Bucură-Te, că a treia oară trimiţând acela trăsura s-a arătat minunea ta !

Bucură-Te, că oricât s-au străduit părinţii nu au reuşit să ia Icoana !

Bucură-Te, că până la trăsură patru oameni să o ducă cu greu au putut !

Bucură-Te, că împotrivirea ta s-a cunoscut când tocul Icoanei s-a desfăcut !

Bucură-Te, că de la zgomotul mare oamenii şi caii s-au spăimântat !

Bucură-Te, că l-ai smerit pe învăţătorul care avea cugetul de necredinţă întunecat !

Bucură-Te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu !

Condacul al 6-lea

În Biserica Sfinţilor Împăraţi din Galaţi, zugravul care nu credea că Icoana a fost pictată prin minune Dumnezeiască a început a-i batjocori pe creştinii care nu se îndoiau de aceasta, dar s-a îngrozit când a văzut-o pe Maica Domnului privindu-l cu asprime din Icoană şi, pocăindu-se, I-a cântat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 6-lea

Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu fie necredincios minunii Dumnezeieşti, ca să nu îşi agonisească osândă, ci toţi să îi cânte cu veselie Maicii lui Dumnezeu, nădăjduind că vor primi luminarea minţii şi întărire în credinţă :

Bucură-Te, că risipind tu cursele diavoleşti agonisim folos !

Bucură-Te, că nu ai răbdat hulele zugravului necredincios !

Bucură-Te, că prin schimbarea feţei tale din Icoană l-ai mustrat !

Bucură-Te, că pricepându-şi greşeala minunile tale le-a trâmbiţat !

Bucură-Te, că nu i-ai îngăduit să semene îndoiala în popor !

Bucură-Te, că ai venit în apărarea credincioşilor !

Bucură-Te, că din îndreptarea sa şi alţii s-au folosit !

Bucură-Te, că nu pierderea, ci înţelepţirea lui ai dorit !

Bucură-Te, a hulitorilor chemare la pocăinţă !

Bucură-Te, a binecredincioşilor slăvită biruinţă !

Bucură-Te, că celor ispitiţi de necredinţă le ajuţi !

Bucură-Te, că cei ce vestesc minunile tale îţi sunt bineplăcuţi !

Bucură-Te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu !

Condacul al 7-lea

Pentru a lua averea hangiului răposat, sluga cea vicleană a încercat să o omoare pe văduva evreică, şi i-a pregătit spânzurătoarea, dar femeia şi-a adus aminte de vestea minunilor Prodromiţei şi rugându-se a făgăduit că, dacă va rămâne în viaţă, se va boteza împreună cu toţi cei din casa ei şi Îi va zice lui Dumnezeu cu mulţumire : Aliluia !

Icosul al 7-lea

Pregătind laţul pentru femeie, fără să vrea sluga cea netrebnică s-a spânzurat pe sine, iar evreica a văzut lucrarea Maicii Domnului şi a crezut cu toţi cei din casa ei, făcându-se pildă pentru toţi cei din neamul evreiesc, pentru păgâni şi pentru necredincioşi. Şi, prin Sfântul Botez, a intrat în Biserica lui Hristos, iar pentru aceasta noi te lăudăm pe tine, care eşti nădejdea celor deznădăjduiţi :

Bucură-Te, că vestea minunilor tale şi printre evrei s-a răspândit !

Bucură-Te, că la necaz văduva hangiului de ele şi-a amintit !

Bucură-Te, că ai primit rugăciunea ei deznădăjduită !

Bucură-Te, că ai vrut să lepede credinţa ei cea greşită !

Bucură-Te, că viaţa i-ai salvat în ceasul de pe urmă !

Bucură-Te, că prin tine a intrat în a Bunului Păstor turmă !

Bucură-Te, că împreună cu copiii ei a primit botezul !

Bucură-Te, că datorită ţie peste casa ei a strălucit Harul !

Bucură-Te, că dreapta credinţă prin tine se întăreşte !

Bucură-Te, că gura păgânilor care nu se închină Icoanei tale amuţeşte !

Bucură-Te, spre Biserica lui Hristos far călăuzitor !

Bucură-Te, ceea ce calci şerpii rătăcirilor şi eresurilor !

Bucură-Te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu !

Condacul al 8-lea

Din rânduială Dumnezeiască a venit Icoana la Schitul românesc Prodromu, pentru că domnitorul vroia să păstreze Icoana în ţara în care s-a făcut minunea, dar Maica Domnului a adus-o în grădina ei duhovnicească, ferindu-i pe părinţi de ispitele drumului şi ei I-au cântat Celui ce îi păzise în călătorie : Aliluia !

Icosul al 8-lea

Ai binecuvântat prin venirea ta Schitul athonit şi, aşezând-o pe ea nu departe de Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Botezător, i-ai acoperit cu Sfântul tău Acoperământ pe toţi cei ce au venit să se închine ţie, monahi, preoţi, ierarhi şi mireni de toate neamurile, pentru care îţi cântăm :

Bucură-Te, că schitul românesc l-ai umplut de binecuvântare !

Bucură-Te, că obştile athonite cinstesc icoanele tale de minuni făcătoare !

Bucură-Te, că din numele date icoanelor tale cunoaştem lucrarea lor !

Bucură-Te, că prin Icoana Portăriţa eşti Poartă a Mânăstirii ivirilor !

Bucură-Te, că Icoana Dulcea sărutare e cununa Filotheiului !

Bucură-Te, că eşti Călăuzitoarea obştii Xenofontului !

Bucură-Te, Împărăteasa tuturor, lauda Vatopedului !

Bucură-Te, grabnică ajutătoare a închinătorilor Dochiarului !

Bucură-Te, că în Icoana de la Hilandar semnul milostivirii tale e vădit !

Bucură-Te, a Marii Lavre podoabă, că Sfântul Ioan Cucuzel glasul ţi l-a auzit !

Bucură-Te, că în faţa Icoanei ţi-au cerut ajutor stareţii Pantocratorului !

Bucură-Te, Născătoare de Dumnezeu, comoară a Prodromului !

Bucură-Te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu !

Condacul al 9-lea

Zăcând de trei săptămâni topit de boală şi nemâncat, ca dintr-un somn s-a trezit schimonahul Inochentie când Icoana Prodromiţa a fost adusă în schit şi, cerând să fie dus în faţa ei, s-a rugat cu zdrobire de inimă, cântându-I Domnului : Aliluia !

Icosul al 9-lea

„Maica lui Dumnezeu, dacă îmi este de folos să mai trăiesc, însănătoşeşte-mă, iar dacă nu, fie voia ta”, s-a rugat părintele Inochentie şi, întorcându-se cu bucurie la chilia sa, după un ceas a trecut la cele veşnice. Şi noi, învăţându-ne de la el să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu şi în puterea rugăciunilor tale, îţi zicem cu umilinţă:

Bucură-Te, că schimnicului i-ai ascultat cererile !

Bucură-Te, că degrabă i-au încetat suferinţele !

Bucură-Te, că plin de bucurie Sfintele Taine a primit !

Bucură-Te, că având sufletul împăcat s-a săvârşit !

Bucură-Te, că voia noastră să o lepădăm ne-ai învăţat !

Bucură-Te, că evlavioşii tăi robi au sfârşit binecuvântat !

Bucură-Te, că prin tine de moartea năprasnică suntem feriţi !

Bucură-Te, că pe tine te-au cinstit părinţii întru Domnul adormiţi !

Bucură-Te, că dascăl al cugetării la moarte pe tine te dobândim !

Bucură-Te, că, pregătindu-ne de moarte, în Domnul Hristos trăim !

Bucură-Te, a cărţilor Cuvioşilor Părinţi tainică tâlcuire !

Bucură-Te, a treptelor căii împărăteşti propovăduire !

Bucură-Te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu !

Condacul al 10-lea

Crezând minţii sale şi lepădând ascultarea, monahul Serghie a căzut în înşelare, iar prin arătarea drăcească s-a îmbolnăvit, zăcând ca un mort şi abia după trei zile s-a sculat, slăbit fiind şi rămânând fără auz. Dar, aducându-l părinţii la Icoana făcătoare de minuni, îndată s-a tămăduit de surzenie şi atunci toată obştea I-a cântat Domnului într-un glas : Aliluia !

Icosul al 10-lea

Ascultătoare a Fiului tău ai fost, Născătoare de Dumnezeu şi pe calea smereniei i-ai călăuzit pe monahi, cerându-le ascultare de povăţuitorii lor. Izbăveşte-i de înşelări şi de ispite pe monahii şi pe mirenii iubitori de nevoinţă, ca să îţi cânte ţie aşa :

Bucură-Te, că părinţii au nădăjduit că monahul Serghie va fi tămăduit !

Bucură-Te, că de surzenie l-ai scăpat şi de mândrie l-ai izbăvit !

Bucură-Te, că, pătimind el pentru mândria sa, nu l-ai lepădat de la faţa ta !

Bucură-Te, că, ridicându-se din iadul înşelării, şi-a înţeles greşeala !

Bucură-Te, că din suferinţe a înţeles osânda neascultării !

Bucură-Te, învăţătoare a ascultării şi Maică a îndurării !

Bucură-Te, a celor apăsaţi de ispitele pierzătorului de suflete alinare !

Bucură-Te, a celor legaţi de lanţurile diavolului dezlegare !

Bucură-Te, că meşterul care se îndrăcise a fost izbăvit de duhul care îl muncea !

Bucură-Te, că în faţa Icoanei tale i s-au citit rugăciuni şi el a simţit mijlocirea ta !

Bucură-Te, că pe Cuviosul Nectarie protopsaltul din ghearele diavolului l-ai scăpat !

Bucură-Te, că văzându-te cel numit privighetoarea Muntelui Athos ţi s-a închinat !

Bucură-Te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu !

Condacul al 11-lea

Mergând părinţii să prindă peşte pentru praznicul Icoanei Maicii lui Dumnezeu, unul din ei a zis cu îndrăzneală : „Dacă Icoana aceasta s-a zugrăvit prin minune, apoi să facă să se prindă peşte pentru sărbătoarea ei”, dar văzând mulţimea peştilor prinşi în mreje a lepădat îndoiala şi I-a cântat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 11-lea

Credem mijlocirii tale, Maică Sfântă, că aşa cum ai purtat de grijă praznicului tău, aşa porţi de grijă şi acum, dând cele de trebuinţă nu numai monahilor, ci şi mirenilor care se roagă ţie cu credinţă :

Bucură-Te, că peştii de la praznic milostivirea ta au vădit !

Bucură-Te, că mulţimea darurilor tale o au închipuit !

Bucură-Te, a flămânzilor îndestulătoare !

Bucură-Te, a lipsurilor noastre curmare !

Bucură-Te, mângâiere a celor aflaţi în nevoi !

Bucură-Te, îmbrăcăminte şi acoperământ celor goi !

Bucură-Te, cunună a celor care duc Crucea necazurilor !

Bucură-Te, încurajare a celor aflaţi la capătul puterilor !

Bucură-Te, că ne înveţi să rânduim toate cu chibzuinţă !

Bucură-Te, că sărmanilor le dai cele de trebuinţă !

Bucură-Te, iconoamă a Schiturilor şi a Mânăstirilor !

Bucură-Te, chivernisitoare a caselor creştinilor !

Bucură-Te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu !

Condacul al 12-lea

Pictându-se în Schitul prodromiţilor o Icoană după izvodul celei minunate, a fost aşezată cu mare cinste într-o Biserică de lemn şi nu s-a stricat când o mână blestemată a dat foc Bisericii. Şi, după ce focul mistuise totul, creştinii au găsit Icoana nestricată sub un morman de jar, de care minune uimindu-se I-au cântat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 12-lea

Nu numai Icoana Prodromiţei a primit Dumnezeiesc Dar, ci şi cele făcute după izvodul ei, spre bucuria credincioşilor. Şi vestea despre ele s-a răspândit în lumea întreagă şi chiar în casele creştinilor au fost aşezate cu evlavie icoanele Maicii Domnului, căreia mulţimile îi aduc laude ca acestea :

Bucură-Te, binecuvântată Maică a drept-credincioşilor !

Bucură-Te, că minunile le însemnezi pe tablele inimilor !

Bucură-Te, predanie scumpă a rugăciunii şi nevoinţei !

Bucură-Te, praznic neîncetat, candelă nestinsă a credinţei !

Bucură-Te, a celor ce aleargă la tine nădejde neruşinată !

Bucură-Te, ceresc omofor şi milostivire neîmpuţinată !

Bucură-Te, frumuseţe de nespus şi a sufletului dulceaţă !

Bucură-Te, rug aprins care încălzeşti inimile de gheaţă !

Bucură-Te, pridvor al Împărăţiei Cereşti !

Bucură-Te, scară a Darurilor Dumnezeieşti !

Bucură-Te, pregustare a bucuriilor mult râvnite !

Bucură-Te, Împărăteasă a Bisericilor athonite !

Bucură-Te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu !

Condacul al 13-lea (acest Condac se zice de trei ori)

O, Maică PreaCurată, ocroteşte-i pe toţi cei care cu cununi de laudă împodobesc Icoana Ta, prodromiţilor arată-le calea mântuirii, pe închinători acoperă-i cu harul Tău, pe cei care din locuri îndepărtate aleargă spre Icoană ajută-i şi casa lor fereşte-o de relele întâmplări, ca să Îi cânte împreună cu Tine Dumnezeului celui Viu : Aliluia !

După aceasta se zice iarăşi Icosul întâi :