ACATISTUL MAICII DOMNULUI ODIGHITRIA

ACATIST LA ICOANA FĂCĂTOARE DE MINUNI A PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU, CARE SE NUMEŞTE ODIGHITRIA-ARĂTĂTOAREA CĂII

(prăznuită pe data de 20 Iunie, 26 Iunie şi 28 Iulie)

Icoana făcătoare de minuni a PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu,

care se numeşte Odighitria

După Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos şi după Pogorîrea Sfîntului Duh, trecînd multă vreme, Apostolul Luca Evanghelistul, fiind iscusit a zugrăvi icoane, a zugrăvit pe o scîndură chipul PreaSfintei Născătoarei de Dumnezeu şi l-a dus PreaSfintei Fecioare Maria.

Ea, văzînd Icoana cu chipul preasfintei feţei sale, şi-a adus aminte de proorocia sa de mai înainte şi a zis :

De acum mă vor ferici toate neamurile !

Apoi a zis şi aceasta :

"Darul meu să fie cu Icoana aceasta !"    

Astfel s-a făcut cu lucrul prin sfântul ei cuvînt, pentru că au început de la acea Sfântă Icoană a se face negrăite minuni, cu darul Maicii Domnului.

Această Icoană s-a trimis de Sfântul Luca în Antiohia la stăpânitorul Teofil, care primise credinţa în Hristos, către care a şi scris Evanghelia sa.

Acea Icoană făcătoare de minuni era de închinăciune cinstită nu numai pentru Teofil, ci şi pentru toţi creştinii cei de acolo cu dreaptă credinţă.

După Teofil, trecînd mulţi ani, acea Icoană s-a dus mai întîi în Ierusalim, apoi în Constantinopol.

Împărăteasa Evdochia, soţia binecredinciosului împărat Teodosie cel Tînăr, fiind la Ierusalim, a luat această cinstită Icoană şi a trimis-o în dar surorii împăratului, Sfintei Pulheria, precum s-a scris în viaţa ei.    

Sfînta Pulheria, luînd-o cu dragoste, a pus-o în Biserica PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu, care se numea Vlaherna, pe care a zidit-o cu cheltuiala ei.

Această Sfântă Icoană a fost împodobirea cetăţii împărăteşti, fiindcă izvorau din ea multe minuni de tămăduiri.

După mulţi ani popoarele au numit-o pe ea Odighitria, care se tâlcuieşte, "povăţuitoare şi ajutătoare de cale".

Şi a numit-o aşa din lucrurile ce s-au făcut şi anume :

PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu, arătându-se la doi orbi, i-a dus în Biserica cea din Vlaherna la Icoana făcătoare de minuni şi le-a dăruit vederea cea desăvîrşită.    

Târziu după aceea, în zilele lui Eraclie, împăratul grecesc, a fost năvălirea perşilor şi a sciţilor asupra stăpânirii lui.

Venind Sarvar, voievodul puterilor lui Hozroie, împăratul perşilor, asemenea şi Cagan al sciţilor cu multe cete, au înconjurat cetatea şi multă vreme o chinuiau cu tărie. Patriarhul Serghie, luînd Sfintele Cruci şi Sfintele Icoane, dar mai ales Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, pe care a zugrăvit-o Sfântul Evanghelist Luca, împreună şi cu veşmântul ei şi au înconjurat zidurile cetăţii, rugându-se cu lacrimi.

Deci s-a făcut cu Milostivirea lui Dumnezeu şi cu folosirea PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu, o minunată izbăvire de barbari şi s-a dat grecilor slăvită biruinţă asupra perşilor şi sciţilor ; pentru că marea - fiind muiat în ea veşmântul PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu -, cu Dumnezeiasca Putere a înecat corăbiile potrivnicilor. Iar cei ce erau pe uscat, au fost goniţi şi tăiaţi cu sabia.    

Deci, pomenirea minunii acesteia, cu cântare de Acatist o prăznuiau în toţi anii, în sîmbăta a cincea a marelui post.

De atunci locuitorii Constantinopolului au început a numi Icoana PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu, ajutătoare.    

Amîndouă acele numiri, povăţuitoare şi ajutătoare de cale, în limba grecească se grăieşte cu singurul cuvînt Odighitria ; şi astfel acea Sfîntă Icoană se numea Odighitria.

După mulţi ani s-a ridicat în Constantinopol eresul cel luptător împotriva icoanelor.

Atunci oarecare din cei dreptcredincioşi bărbaţi Sfinţi, au luat noaptea din Biserica Vlahernei, această Sfîntă Icoană a PreaCuratei Născătoare de Dumnezeu, care se numeşte Odighitria şi au dus-o în locaşul care se numeşte Pantocrator.

Acolo au ascuns-o în zidul Bisericii, aprinzînd candelă înaintea ei şi rugîndu-se cu lacrimi au astupat-o să nu fie batjocorită de luptătorii de icoane.    

Acolo a petrecut pînă la pieirea începătorilor acelui eres.

Iar după ce Biserica a primit din cea mai dinainte a sa înfrumuseţare de icoane, a fost multă cercetare pentru această Sfîntă Icoană a PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu pe care a zugrăvit-o Sfântul Luca şi care mai pe urmă s-a numit Odighitria.

După descoperirea lui Dumnezeu au găsit-o astupată în zidul Bisericii Pantocrator şi candela înaintea ei încă nu se stinsese.

Credincioşii au avut mare bucurie de aflarea ei ; deci, au luat-o şi au pus-o iarăşi la locul cel mai dinainte, în Biserica Vlaherna.

ACATIST LA ICOANA FĂCĂTOARE DE MINUNI A PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU, CARE SE NUMEŞTE ODIGHITRIA-ARĂTĂTOAREA CĂII

(prăznuită pe data de 20 Iunie, 26 Iunie şi 28 Iulie)

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre !

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi ! Doamne, curăţeşte păcatele noastre ! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre ! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău !

Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum ... ! Amin !

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele Tău ! Vie Împărăţia Ta ! Facă-se Voia Ta ! Precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri ! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean !

Preotul :

Că a Ta este Împărăţia, Puterea şi Slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !

Apoi troparele :

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi !

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit ; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău ; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Uşa milostivirii deschide-o nouă, BineCuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi :

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl ATotŢiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii ; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii si morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârsit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Apoi : Doamne miluieşte ! (de 12 ori) Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru ! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare ; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult ; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. 

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab’ auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce Faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. 

Apoi : Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)

Apoi, se zice Troparul la cinstirea Icoanei Odighitria (Glasul 1) :

Icoanei tale celei sfinte, numită Îndrumătoarea, închinându-i-ne acum cu multă credinţă, te lăudăm, Curată Fecioară, căci ea ne-a fost adusă în chip minunat, revărsând către noi minunile tale şi izbăvindu-ne din toate nevoile; de aceea, cu dragoste strigăm ţie: Slavă milostivirii tale, Curată! Slavă pavezei tale! Slavă purtării tale de grijă, Una Prealaudată!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Apoi, se zice Condacul la cinstirea Icoanei Odighitria (Glasul al 2-lea) :

Îndrumătoarea noastră şi pavăză în toată viaţa eşti, Preacurată; de aceea, de Icoana Ta cea sfântă apropiindu-ne, strigăm Tie: îndrumă-ne pe noi către cele mai bune!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Apoi :

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte ; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit ; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi ; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie ; Bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege Căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele ; Bucura-se-va limba mea de Dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu : duhul umilit ; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot ; atunci vor pune pe altarul Tău jertfă.

Condacul 1

Închis şi părăsit îmi e altarul inimii, dar Chipul lui Dumnezeu pecetluit pe fiinţa mea mă arde cu dor nestins. Nu am altă scăpare din iadul deznădejdii fără numai pe tine, Fecioară ; luminează-mi întunericul, descoperă-mi Lumina Feţei Fiului tău, ca să aflu Raiul smereniei şi cu mulţumire să strig : Bucură-Te, arătătoarea Căii !

Icosul 1

Nu-mi pot găsi liniştea, nu-mi pot afla chipul, nu pot să-mi îndrept viaţa decât privind spre Pruncul Dumnezeiesc din braţele tale, PreaCurată, spre Care pururi arăţi cu iubire de Maică şi doar aşa, cu închinare, uşile altarului de taină iarăşi se deschid.

Bucură-Te, arătătoarea Chipului Dumnezeiesc !

Bucură-Te, arătătoarea Iubirii Tatălui !

Bucură-Te, arătătoarea Dragostei PreaSfântului Duh !

Bucură-Te, arătătoarea Dăruirii Fiului !

Bucură-Te, arătătoarea Întrupării lui Hristos !

Bucură-Te, arătătoarea Cinei celei de Taină !

Bucură-Te, arătătoarea Căii !

Condacul al 2-lea

Nimica sunt eu, făptura, abia ca o frunză purtată de vântul patimilor şi valurile ispitelor; dar din nimic a făcut Dumnezeu lumea şi aşa nu deznădăjduiesc, ci cred Iubirii Sfintei Treimi care m-a creat. Şi către Icoana naşterii tale, Fecioară, îmi tind cugetul inimii, strigând împreună cu tine : Fie mie, Doamne, după cuvântul Tău, Aliluia !

Icosul al 2-lea

Toate simţurile şi mădularele îmi sunt rănite de patimi şi zac în nelucrare. Arată-mi mie, Fecioară, nu calea cea plină de amăgiri a simţurilor şi cugetelor amestecate ale lumii, ci calea rugăciunii şi închinării neîncetate către Hristos, prin care inima se face iarăşi altar al prefacerii duhovniceşti.

Bucură-Te, arătătoarea Înfricoşatei Jertfe !

Bucură-Te, arătătoarea Luminatei Învieri !

Bucură-Te, arătătoarea Trupului şi Sângelui lui Hristos !

Bucură-Te, arătătoarea alegerii celei bune !

Bucură-Te, arătătoarea sfintelor nevoinţe şi Voii Dumnezeieşti !

Bucură-Te, arătătoarea închinării şi prefacerii duhovniceşti !

Bucură-Te, arătătoarea Căii !

Condacul al 3-lea

Cine ar putea zugrăvi Iubirea dintre Dumnezeu şi Creaţia Sa mai bine decât Sfântă Icoana ta, Născătoare de Dumnezeu, în care pe Cel Ce toate le ţine cuprinzând, Îl faci arătat mai presus de minte celor ce cântă : Aliluia !

Icosul al 3-lea

Pacea Dumnezeiască ce se coboară în lume este Însuşi Iisus Cel Întrupat din tine, PreaCurată Fecioară, în împreună Îmbrăţişarea PreaSfântului Duh. Şi aşa Icoana Naşterii tale e însăşi icoana isihiei creştine, Chipul Liturghiei lui Hristos, prin care Biserica urcă în Iubirea Tatălui Dumnezeiesc.

Bucură-Te, arătătoarea Iubirii Dumnezeieşti !

Bucură-Te, arătătoarea iubirii de creaţie !

Bucură-Te, arătătoarea chemării de Sus !

Bucură-Te, arătătoarea Numelui lui Iisus !

Bucură-Te, arătătoarea Crucii de Viaţă izvorâtoare !

Bucură-Te, arătătoarea Crucii de unire între creaţie şi Dumnezeire !

Bucură-Te, arătătoarea Căii !

Condacul al 4-lea

Cât de uşor încolţesc în firea slăbită de păcat seminţele vrăjmaşului şi cât de adânc pătrund rădăcinile relelor deprinderi ! Şi din afară şi din lăuntru mă împresoară întunericul, ci tu, Stăpână, degrabă mântuieşte-mă, arată-mi calea spre Lumină, să pot iarăşi cânta : Aliluia !

Icosul al 4-lea

Lumea se cerne în tot felul de ispite, iar întru boli şi neputinţe Însuşi Dumnezeu lucrează spre mântuirea noastră. Arată-mi, Fecioară, rostul Dumnezeiesc al încercărilor ce mă învăluie ca să-mplinesc Voia Fiului tău şi să strig :

Bucură-Te, arătătoarea BineCuvântării Tatălui !

Bucură-Te, arătătoarea Rugăciunii PreaSfântului Duh !

Bucură-Te, arătătoarea închinării Fiului !

Bucură-Te, arătătoarea Bisericii, Trupul lui Hristos !

Bucură-Te, arătătoarea hotarului veşniciei !

Bucură-Te, arătătoarea Rugului aprins al isihiei !

Bucură-Te, arătătoarea Căii !

Condacul al 5-lea

La dreapta se-nalţă piscul ucigaş al mândriei şi deşertăciunii, la stânga se cască prăpastia fără fund a deznădejdii : cum voi păzi dar calea cea strâmtă ce trece prin focul conştiinţei şi al pătimirii de bună voie pentru dragostea lui Hristos, de nu-mi vei călăuzi tu paşii, PreaCurată ? Numai aşa, sub Sfântul tău Acoperământ, voi avea şi eu îndrăznire a cânta : Aliluia !

Icosul al 5-lea

Înfiază-mă, Fecioară, pe mine, cel ce stau cu închinare înaintea Crucii de Viaţă Dătătoare a Fiului Tău şi descoperă inimii mele Rugul aprins al Bisericii în care să-mi sfinţesc trupul şi sufletul şi să strig :

Bucură-Te, arătătoarea Tainelor Dumnezeieşti !

Bucură-Te, arătătoarea iertării şi împăcării !

Bucură-Te, arătătoarea tămăduirii şi luminării !

Bucură-Te, arătătoarea chipului cel fără umbra păcatului !

Bucură-Te, arătătoarea chipului de taină al Învierii !

Bucură-Te, arătătoarea dragostei ce nu mai cade !

Bucură-Te, arătătoarea Căii !

Condacul al 6-lea

Viaţa mi se-apropie de răscrucea veşniciei şi iată, nu am rod în care să se-ntrupeze Iubirea lui Dumnezeu. Nu am asemănarea cu Hristos, nici Haina Sfântului Duh prin care să pot primi şi eu înfierea cea de Sus. Tot darul l-am risipit şi pângărit din neştiinţă, negrijă şi neiubire, iar acum deznădăjduit mă aflu înaintea hotarului înfricoşat. Arată-mi, însă tu, Fecioară, covârşirea Milei lui Hristos, ca înaintea Lui să m-arunc şi să strig ca desfrânata, vameşul şi tâlharul : Miluieşte-mă, Doamne, Aliluia !

Icosul al 6-lea

Deschide-mi mie, celui orb, PreaCurată, ochii inimii să pot vedea lumea în icoana veşniciei, icoana Iubirii celei mai tari decât păcatul şi moartea şi cu mulţumire să strig :

Bucură-Te, arătătoarea icoanei veşniciei !

Bucură-Te, arătătoarea chipului împărăţiei !

Bucură-Te, arătătoarea Pomului Vieţii !

Bucură-Te, arătătoarea Venirii lui Hristos !

Bucură-Te, arătătoarea Paştilor de taină !

Bucură-Te, arătătoarea Judecăţii Iubirii !

Bucură-Te, arătătoarea Căii !

Condacul al 7-lea

Arată-mi pururea, Stăpână, pe Fiul Tău şi Dumnezeu, ca să pot urî desăvârşit păcatul ce mă desparte de Dragostea Lui şi să pot cânta : Aliluia !

Icosul al 7-lea

Străluceşte-mi, Fecioară, frumuseţea mântuitoare a Chipului lui Hristos, ca alungând urâciunea pustiirii să odihnească în inima mea ca într-o icoană de pururea închinare şi să strig :

Bucură-Te, arătătoarea comorii din ţarina inimii !

Bucură-Te, arătătoarea mărgăritarului ascuns !

Bucură-Te, arătătoarea BunăVoirii Tatălui !

Bucură-Te, arătătoarea Liturghiei Cuvântului !

Bucură-Te, arătătoarea Mângâierii PreaSfântului Duh !

Bucură-Te, arătătoarea Sălăşluirii Sfintei Treimi !

Bucură-Te, arătătoarea Căii !

Condacul al 8-lea

Târât de patimi cumplite, strig către tine, Fecioară : nu mă lăsa pierzării, ci degrab mă acoperă cu lumina smereniei tale, întru care Iubirea Dumnezeiască înfloreşte şi Trupul lui Hristos se plineşte, în cântarea : Aliluia !

Icosul al 8-lea

Arată-mi, PreaCurată, chipul pocăinţei şi mărturisirii adevărate, ca să păşesc eu, cel ce am lepădat tot Darul Dumnezeiesc, în hotarul împărtăşirii cu Hristos, prin care inima se face locaş al Împărăţiei Cerurilor.

Bucură-Te, arătătoarea dorului curăţitor !

Bucură-Te, arătătoarea pocăinţei înveselitoare !

Bucură-Te, arătătoarea mărturisirii dezlegătoare !

Bucură-Te, arătătoarea bunătăţii firii !

Bucură-Te, arătătoarea Altarului Împărtăşirii !

Bucură-Te, arătătoarea Schimbării la faţă !

Bucură-Te, arătătoarea Căii !

Condacul al 9-lea

Viforul patimilor şi al suferinţelor ce vin asupră-mi potoleşte-l, Fecioară, arătându-mi mie calea răbdării şi închinării a toate către Milostivirea lui Dumnezeu, prin care Crucea Iubirii mai presus de lume se-nalţă, în cântarea : Aliluia !

Icosul al 9-lea

Cum a fost năpădit de neghină grâul cel curat sădit de Dumnezeu în inima mea şi cum voi mai discerne acum Voia lui Dumnezeu, de nu mi-o vei lumina tu, Stăpână, cu rugăciunile tale de Maică către Fiul tău şi Dumnezeu ?

Bucură-Te, arătătoarea Darului Dumnezeiesc !

Bucură-Te, arătătoarea frumuseţii fecioriei !

Bucură-Te, arătătoarea rodniciei ascultării !

Bucură-Te, arătătoarea comorilor sărăciei !

Bucură-Te, arătătoarea secerişului de taină !

Bucură-Te, arătătoarea urmării lui Hristos !

Bucură-Te, arătătoarea Căii !

Condacul al 10-lea

Toate ale lumii le-am gustat, dar n-am aflat bucurie, nici lumină netrecătoare, ci doar cădere în gol şi în lanţurile deprinderilor pătimaşe, iar suflarea vrăjmaşului caută fără odihnă să stingă candela inimii mele. Ci, nu lăsa, Fecioară, în întuneric viaţa mea, ci păzeşte-o întru lumină ca să pot cânta pururea : Aliluia !

Icosul al 10-lea

Nu am nimica vrednic, nici cuget curat, nici simţire fără meteahnă să aduc la Altar. Ca un osândit stau înaintea Icoanei tale, Împărăteasă şi înaintea ei îmi aduc cu închinare toate ale mele, să le prefacă Fiul tău aşa cum Însuşi ştie, ca un Dumnezeu, în prinos de Liturghie, prescure de cuget şi simţire prin care să mă sfinţesc şi eu şi să cânt :

Bucură-Te, arătătoarea cugetului ascuns !

Bucură-Te, arătătoarea înşelării ucigătoare !

Bucură-Te, arătătoarea păcatului nemărturisit !

Bucură-Te, arătătoarea Crucii de moştenire şi închinării de fiu !

Bucură-Te, arătătoarea iubirii de Dumnezeu peste toate !

Bucură-Te, arătătoarea iubirii aproapelui cu Dragostea lui Hristos !

Bucură-Te, arătătoarea Căii !

Condacul al 11-lea

Aşază, Născătoare de Dumnezeu, cuvântul viu şi lucrător al Fiului tău în inima mea, ca să secere neghina păcatului ce-mi înăbuşă chipul şi să pot sta înaintea Lui cu închinarea întregii mele fiinţe, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Arată-mi, PreaCurată, chipul Împărtăşirii de Tainele Dumnezeieşti, prin care să ardă zestrea suferinţei şi morţii câştigată prin păcat şi aşa să-mi pot purta Crucea ce odrăsleşte rodul Învierii.

Bucură-Te, arătătoarea Împărtăşirii lui Hristos, Rodul veşniciei !

Bucură-Te, arătătoarea Pogorârii Sfântului Duh, Chipul minunatei prefaceri !

Bucură-Te, arătătoarea Slavei Tatălui, Chipul Împărăţiei Cerurilor !

Bucură-Te, arătătoarea credinţei lucrătoare !

Bucură-Te, arătătoarea nădejdii văzătoare !

Bucură-Te, arătătoarea dragostei sfinţitoare !

Bucură-Te, arătătoarea Căii !

Condacul al 12-lea

Nu voi putea zbura peste abisul morţii fără aripile smereniei şi dragostei, nici nu voi afla Lumina Feţei Fiului tău fără a ta mijlocire preabună, Maica lui Dumnezeu, prin care întunericul se risipeşte şi tot Darul lui Hristos se înnoieşte, în cântarea : Aliluia !

Icosul al 12-lea

Ca una ce pururi Îl vezi pe Fiul tău, PreaCurată, ajută-mă să am neîncetat înainte icoana Iubirii Dumnezeieşti, prin care să nu mai fiu o sămânţă a stricăciunii în ţarina lumii, ci o mlădiţă vie a Trupului lui Hristos, întru pacea şi bucuria Luminatei Învieri.

Bucură-Te, arătătoarea Chipului lui Hristos !

Bucură-Te, arătătoarea Umbririi PreaSfântului Duh !

Bucură-Te, arătătoarea Întâmpinării Tatălui !

Bucură-Te, arătătoarea biruinţei iubirii !

Bucură-Te, arătătoarea înDumnezeirii firii !

Bucură-Te, arătătoarea Adevărului şi Vieţii nestricăcioase !

Bucură-Te, arătătoarea Căii !

Condacul al 13-lea (Acest Condac se zice de trei ori)

Nu va putea cineva să-şi lumineze cugetul şi simţirea de nu va cunoaşte Dragostea lui Hristos ce preface inima în cer nou şi pământ nou. Călăuzeşte-mi dar, PreaCurată Fecioară, voirea cea slăbănogită la limanul Voii Dumnezeieşti, ca întărită în har să se înalţe spre cerul nepătimirii şi să vadă PreaLuminat Chipul Fiului Tău întru Slava Tatălui Ceresc şi Odihna PreaSfântului Duh, cântând împreună cu tine : Aliluia !

După aceasta se zice iarăşi Icosul întâi :

Nu-mi pot găsi liniştea, nu-mi pot afla chipul, nu pot să-mi îndrept viaţa decât privind spre Pruncul Dumnezeiesc din braţele tale, PreaCurată, spre Care pururi arăţi cu iubire de Maică şi doar aşa, cu închinare, uşile altarului de taină iarăşi se deschid.

Bucură-Te, arătătoarea Chipului Dumnezeiesc !

Bucură-Te, arătătoarea Iubirii Tatălui !

Bucură-Te, arătătoarea Dragostei PreaSfântului Duh !

Bucură-Te, arătătoarea Dăruirii Fiului !

Bucură-Te, arătătoarea Întrupării lui Hristos !

Bucură-Te, arătătoarea Cinei celei de Taină !

Bucură-Te, arătătoarea Căii !

şi

Condacul 1

Închis şi părăsit îmi e altarul inimii, dar Chipul lui Dumnezeu pecetluit pe fiinţa mea mă arde cu dor nestins. Nu am altă scăpare din iadul deznădejdii fără numai pe tine, Fecioară ; luminează-mi întunericul, descoperă-mi Lumina Feţei Fiului tău, ca să aflu Raiul smereniei şi cu mulţumire să strig : Bucură-Te, arătătoarea Căii !

Şi apoi se face Otpustul:

Pentru rugăciunile PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !