ACATISTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI
servus Christi
Icoana Adormirii Maicii Domnului, prăznuită pe data de 15 August
Icoana Adormirii Maicii Domnului face parte din programul iconografic al sărbătorilor închinate Maicii Domnului, corespunzând praznicului Adormirii Ei (15 august). Sursa reprezentării se găseşte în Tradiţia Bisericii.
Compoziţia Icoanei
Într-o casă, în centrul Icoanei, Maica Domnului este întinsă pe un pat, cu mâinile încrucişate pe piept, fară suflare. De o parte şi de alta a patului sunt două sfeşnice cu lumânări aprinse.
La picioarele Născătoarei de Dumnezeu este reprezentat Sfântul Apostol Petru, tămâind cu cădelniţa, iar la capul ei sunt reprezentaţi Apostolul Pavel şi Sfântul Ioan Teologul, îmbrăţişând-o. Mai sunt reprezentaţi, de jur împrejur, toţi Apostolii, despre care se ştie că au fost prezenţi la adormirea Maicii Domnului, precum şi unii Sfinţi Ierarhi precum Dionisie Areopagitul, Ierotei şi Timotei, care ţin în mâini Evanghelii şi femei plângând.
Tot în centrul imaginii, cumva deasupra Maicii Domnului este reprezentat Domnul Iisus Hristos, îmbrăcat în haine albe, într-o mandorlă (cearcăn) de lumină, simbol al Slavei Lui Dumnezeieşti. El ţine în braţe sufletul Maicii Domnului, reprezentat ca un prunc înfăşat (uneori este redat printr-o reprezentare mai mică a Maicii Domnului). Hristos este înconjurat de o mulţime de Îngeri.
Undeva mai "în spate", sunt reprezentaţi iarăşi Sfinţii Apostoli, care sunt aduşi, purtaţi prin văzduh, pentru a fi de faţă la Adormirea Maicii Domnului, "de la marginile lumii", după cum spune tradiţia.
În dreapta casei este reprezentat Sfântul Ioan Damaschin, purtând în mâini o hârtie în care este scris : "După vrednicie, ca pe un suflet, te-a primit pe tine cerul". Iar în stânga casei apare Sfântul Cosma Melodul care poartă şi el în mână o hârtie pe care este scris : "Femeie muritoare, pe tine, cea mai presus de fire a lui Dumnezeu Maică ştiindu-te ..."
Frecvent, în această Icoană mai este ilustrată o întâmplare reţinută de tradiţie, conform căreia un iudeu a încercat să răstoarne patul în care zăcea Maica Domnului. În acel moment un Înger a venit şi i-a tăiat mâinile cu sabia, pentru a împiedica această profanare. În Icoană, acesta (pe nume Iefonias sau Atonie) este adesea reprezentat, uneori în genunchi, în faţa patului în care zace Maica Domnului, cu mâinile tăiate care încă atârnă de pat, iar în faţa lui este reprezentat Îngerul cu sabia ridicată.
În funcţie de preferinţele şi alegerile făcute de fiecare iconar, de spaţiul de care dispune etc., pot fi reprezentate mai multe sau mai puţine personaje. Nu pot lipsi, desigur, Maica Domnului, Hristos şi un număr de Apostoli.
Continuarea programului iconografic
Icoana prezentată mai sus redă imaginea consacrată a praznicului Adormirii Maicii Domnului. În cazul reprezentării mai multor scene din viaţa Maicii Domnului în aceeaşi icoană sau într-un ciclu de fresce, imaginile consecutive reprezentării sunt cea a îngropării sale şi cea a "mutării" sale la Ceruri. Această din urmă reprezentare, în forma propusă de Dionisie din Furna, este cea mai aproape de (dar nu identică cu) imaginea catolică a Înălţării Fecioarei.
Semnificaţia teologică a Icoanei
Remarcăm că, în viziunea iconografică ortodoxă, Icoana praznicului Adormirii Maicii Domnului este orientată în jurul caracterului muritor al Născătoarei de Dumnezeu, al umanităţii Ei depline. Prezenţa lui Hristos aici atestă atât faptul că Maica Domnului avea şi ea nevoie de mântuire, ca şi ceilalţi oameni, cât şi faptul că preaslăvirea Născătoarei de Dumnezeu se face numai prin raportarea la Fiul Ei.
Prezenţa tuturor Apostolilor la adormirea Maicii Domnului arată cinstirea Ei deosebită atât de către Domnul, cât şi de către întreaga Biserică, reprezentată şi prin grupul de femei care apar în Icoană. Cerul şi pământul se întâlnesc, o dată în plus, mărturisind preaslăvirea Celei care Îşi încredinţa sufletul în mâinile Fiului Ei.
Faptul că Icoana şi întreg praznicul sunt orientate în jurul Adormirii, iar nu în jurul "mutării" Maicii Domnului cu trupul la Cer arată faptul că, dacă întreaga Biserică a fost de faţă la moartea Ei, momentul mutării Ei şi cu trupul la Cer rămâne o taină.
ACATISTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI
(15 August)
Rugăciunile începătoare
De este preot, începe aşa :
Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !
Iar de nu este preot, se zice :
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de 3 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi ! Doamne, curăţeşte păcatele noastre ! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre ! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău !
Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum ... ! Amin !
Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele Tău ! Vie Împărăţia Ta ! Facă-se Voia Ta ! Precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri ! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean !
Preotul :
Că a Ta este Împărăţia, Puterea şi Slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !
Iar de nu este preot, se zice :
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !
Apoi troparele :
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi !
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit ; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău ; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !
Uşa milostivirii deschide-o nouă, BineCuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Apoi :
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl ATotŢiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii ; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii si morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârsit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !
Apoi : Doamne miluieşte ! (de 12 ori) Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru ! (o închinăciune)
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare ; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult ; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab’ auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce Faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Apoi : Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !
Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !
Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !
Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)
Apoi, se zice Troparul (Glasul 1) :
Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Sculatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții și cu rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !
Apoi, se zice Condacul (Glasul al 2-lea) :
Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită și întru folosințe de nădejde neschimbată mormântul și moartea nu au ținut-o. Căci, ca pe Maica Vieții, la viață a mutat-o Cel ce S-a sălășluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !
Apoi :
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte ; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit ; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi ; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie ; Bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege Căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele ; Bucura-se-va limba mea de Dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu : duhul umilit ; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot ; atunci vor pune pe altarul Tău jertfă.
Condacul 1
Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru PreaCinstita ta Adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm ţie : Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi !
Icosul 1
Îngerul întâi stătător, din cer a fost trimis, să spună Născătoarei de Dumnezeu, mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi, luminat strălucind, înaintea ei stând, a zis aşa :
Bucură-te, PreaVeselă Maică a Împăratului !
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului !
Bucură-te, PreaMărită, că vine cu Slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer !
Bucură-te, ceea ce eşti PreaMărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu
Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile !
Bucură-te, Sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu !
Bucură-te, plinirea vestirii Profeţilor !
Bucură-te, PreaCinstită cunună a Apostolilor !
Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor !
Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor !
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus !
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile Raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine !
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi !
Condacul al 2-lea
Marii Ierarhi, Dionisie, tainicul ceresc, Irotei cel minunat şi Timotei, cel încuviinţat cu Dumnezeiască arhierie, văzând ceata Apostolilor, adusă cu voia ta de faţă pe nori de la marginea lumii, la preacinstita Adormirea ta, preanevinovaţi cântau lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul al 2-lea
Toată făptura cea inţelegătoare, împreună cu căpeteniile cetelor cereşti, au venit cu Împăratul lor, Care, în mîinile cele începătoare de viaţă, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinţa fierbinte, cu multe lacrimi a zis către ea aşa :
Bucură-te, Maica Făcătorului lumii care te-ai suit la cele fără de grijă !
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la lărgimile cele mari ale cerului !
Bucură-te, că prin suirea ta, ai sfinţit cele patru stihii !
Bucură-te, că prin mergerea ta, ai veselit cele cereşti !
Bucură-te, ceea ce ai fost primită în frumosul Ierusalim de sus !
Bucură-te, ceea ce cu bucurie ai intrat în locaşurile cele nefăcute de mâini omeneşti !
Bucură-te, Împărăteasa Heruvimilor şi a Serafimilor !
Bucură-te, stăpana Îngerilor şi a Arhanghelilor !
Bucură-te, mângâierea şi izbăvirea credincioşilor !
Bucură-te, ajutorul şi sprijinirea moştenirii tale !
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru tot neamul creştinesc !
Bucură-te, întru tot buna şi dătătoarea tuturor bunătăţilor !
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi !
Condacul al 3-lea
Puterea Celui de sus a răpit din India pe Toma, care prin oarecare Voire a lui Dumnezeu nu s-a întâmplat la preacinstita Adormirea Maicii lui Dumnezeu să fie de faţă şi a fost dus la mormântul cel primitor de viaţă. Deci pentru Toma, fiind desfăcut mormântul plecându-se să o vadă acolo, a cunoscut că este înălţată la cer şi crezând vedeniei sale celei din călătorie prin văzduh, a cântat : Aliluia !
Icosul al 3-lea
A inţeles astfel ucenicul, că din Iconomia lui Dumnezeu i-a fost rânduit să nu se întâmple să fie la înmormântarea Maicii Domnului împreună cu ceilalţi. Pentru aceea. bucurându-se pentru Adormirea ei cea fără de moarte, a zis aşa :
Bucură-te, că ai fost luată de la pământ de Fiul tău !
Bucură-te, că te-ai suit la cele înalte, spre a te îndulci de Slava lui Hristos !
Bucură-te, că te-ai suit la cele de sus, înconjurată de toate Căpeteniile Îngereşti şi i-ai aruncat lui Toma omoforul tău în văzduh, ca o adeverire, spre mărturie !
Bucură-te, că ai fost purtată de Heruvimi, la cele mai presus de ceruri !
Bucură-te, că ai fost înălţată cu cântare de mare cuviinţă prin porţile cereşti, de mai marii Puterilor Îngereşti !
Bucură-te, că eşti înconjurată şi fericită de toţi locuitorii cerurilor !
Bucură-te, cer pământesc, care eşti înălţată la Locuinţa Celui de Sus !
Bucură-te, Tronul Domnului, care eşti înălţată de la pământ la Împărăţia cerească !
Bucură-te, solitoarea noastră şi tare sprijinire la Fiul tău !
Bucură-te, chezăşia noastră către Dumnezeu, spre mântuire !
Bucură-te, Împărăteasa creştinilor şi ajutătoare pentru dobândirea Împărăţiei cereşti !
Bucură-te, Maica Vieţii şi, după Dumnezeu, nădejdea vieţii noastre celei veşnice !
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi !
Condacul al 4-lea
Vifor de gânduri netrebnice şi necredincioase, având în sine evreul Atonie şi, văzând pe purtătorii de Dumnezeu Apostoli, ducând la mormânt cu mare cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca să-l răstoarne. Dar, fără de veste, odată cu orbirea, i s-au tăiat şi mâinile, ce au rămas lipite de pat. Acela apoi, prin credinţă, Mamă a lui Dumnezeu te-a mărturisit pe tine cântând lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul al 4-lea
Auzind tainicii Apostoli şi singurii văzători ai Cuvîntului pe Îngeri cântând înalte cântări, la înmormantarea trupului celui de Dumnezeu purtător şi vrând să-i dea cinstea cea plăcută lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a cânta aşa :
Bucură-te, ceea ce ai luat BunăVestire, pentru mergerea ta la Împărăţia Cea de Sus !
Bucură-te, ceea ce de la BineVestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a Raiului !
Bucură-te, că ai luminat mulţimea Heruvimilor cea prea cinstită !
Bucură-te, că ai luminat firea Serafimilor cea preamărită !
Bucură-te, ceea ce ai fost de Patriarhii Avraam, Isaac şi Iacov mai înainte închipuită !
Bucură-te, ceea ce ai fost de Profet mai înainte vestită !
Bucură-te, că ai înfrânt semeţia cea rea a evreului !
Bucură-te, că ai dat lui vindecare !
Bucură-te, ceea ce ai întors necredinţa lui Atonie la credinţă !
Bucură-te, ceea ce ai primit pocăinţa lui !
Bucură-te, că înalţi la cer pe cei ce au iubire şi credinţă către tine !
Bucură-te, că eşti izbăvitoarea celor ce cu credinţă tare cheamă numele tău în ajutor !
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi !
Condacul al 5-lea
Sfinţii Apostoli, ca nişte stele conduse de Dumnezeu fiind în lume împrăştiaţi pentru predicarea Evangheliei, răpiţi au fost pe nori prin văzduh şi aduşi spre înmormântarea Maicii Domnului, pe care cu laude şi cu cântare petrecându-o împreună cu Îngerii cântau : Aliluia !
Icosul al 5-lea
Văzând văzătorii de Dumnezeu pe Stăpânul lor, luând în mâini sufletul Maicii Sale şi cunoscând că El este Domnul, s-au nevoit cu cântări sfinţite a lăuda pe cea binecuvântată şi au cântat aşa :
Bucură-te, Împărăteasă, care ai purtat pe Cel Ce împărăţeşte peste toate !
Bucură-te, ceea ce şi tu însuţi eşti purtată de Mâinile Fiului tău !
Bucură-te, sceptru împărătesc, din dreapta lui Hristos !
Bucură-te, stâlparea porumbiţei, cea din mîna lui Noe !
Bucură-te, toiagul lui Aaron, care a odrăslit neputreziciunea !
Bucură-te, crinul cel neveştejit, care a înflorit nemurirea !
Bucură-te, chivotul însufleţit de Dumnezeu, al Dumnezeiescului Părinte David !
Bucură-te, psaltire şi alaută preafrumoasă, ce ai ridicat mărirea profeţiei !
Bucură-te, chivot însufleţit, al Sfinţeniei Domnului !
Bucură-te, viaţa care ne-ai adus pe noi întru bucurie Domnului !
Bucură-te, cortul cel umbrit de Heruvimi !
Bucură-te, Sfânta Sfintelor, cea grăită de Serafimi !
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi !
Condacul al 6-lea
Apostolii, purtători ai cuvântului lui Dumnezeu în lume, după ducerea Maicii Domnului la cele de sus, fiind aşezaţi la obişnuita masă comună şi luând o parte de pâine şi înălţând-o în Numele Domnului, deodată au văzut de sus pe Împărăteasa, Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu Îngerii purtători de lumină şi auzind-o, dându-le lor pace de la Fiul ei şi Dumnezeu, au cântat : Aliluia !
Icosul al 6-lea
Strălucit-a nouă de voie Hristos, Soarele dreptăţii, din preacuratele tale coapse şi prin buna înţelepciune a predicii Apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui din neam în neam te-a preamărit. Pentru aceasta şi noi te fericim cântând ţie :
Bucură-te, pururea Fecioară, că de toate neamurile în veci eşti mărită !
Bucură-te, prea bună şi prea îndurată, asupra oamenilor mare ajutătoare !
Bucură-te, că ai împlinit făgăduinţa cetei ucenicilor !
Bucură-te, că prin mijlocirea ta, dai pace lumii de la Fiul tău şi Dumnezeu !
Bucură-te, privire preadorită şi dulce a Sfinţilor !
Bucură-te, bucuria cea întru tot veselitoare, a PreaCuvioaselor Maici şi a Sfintelor Fecioare !
Bucură-te, că treci peste corturile Drepţilor din Rai !
Bucură-te, că îndreptezi pe toţi spre Dumnezeiasca Slavă Cerească !
Bucură-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune !
Bucură-te, începutul mântuirii omeneşti !
Bucură-te, Împărăteasa celor ce împărăţesc, după Dumnezeu pe pământ !
Bucură-te, Doamna şi Stăpana celor ce domnesc după Domnul şi Stăpânul Cerului !
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi !
Condacul al 7-lea
Pe toţi, cei ce vor să intre cu credinţă în Sfânta ta Biserică, Născătoare de Dumnezeu, pururea îi miluieşti, iar pe cei ce te măresc, de toate asupririle şi supărările îi izbăveşti. Pentru aceea, şi binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericeşte, învingere asupra potrivnicului îi dăruieşte şi toate cele de mântuire ne dă nouă, care ne rugăm ţie, cântând : Aliluia !
Icosul al 7-lea
Arătat-a făptura nouă, arătându-Se nouă Domnul, Făcătorul tuturor, prin tine Născătoare de Dumnezeu ; iar tu, având purtare de grijă pentru noi, rudenia ta, care cu cinste serbăm Adormirea ta, primeşte să cântam ţie unele ca acestea :
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasă dintre pământeni !
Bucură-te, ceea ce eşti mai presus de cele pământeşti şi de cele cereşti !
Bucură-te, că te-ai suit mai sus de Heruvimi şi de Serafimi !
Bucură-te, că ai adunat prin nori ceata Apostolilor la înmormântarea ta !
Bucură-te, căci cu Puterea lui Dumnezeu, dovedire învederată, după înmormântarea ta
înaintea lui Toma te-ai arătat în văzduh, când venea pe nori !
Bucură-te, că prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer !
Bucură-te, că ai dat lui Toma omoforul tău, ca o podoabă de încredinţare a mutării tale!
Bucură-te, ceea ce eşti împodobită cu frumuseţea tuturor virtuţilor !
Bucură-te, ceea ce ai primit în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu spre mântuirea oamenilor !
Bucură-te, ceea ce ai înflorit ca un finic cu trupul !
Bucură-te, că te-ai înălţat ca un cedru în Slava cea Cerească !
Bucură-te, Pomul Vieţii, cel sădit în mijlocul Raiului celui de sus !
Bucură-te, corabia cea înţelegătoare, ce te-ai înălţat din potopul morţii, la cele de sus !
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi !
Condacul al 8-lea
Ca pe un soare întru cele de sus, ştiindu-te pe tine, Stăpână aleasă, suită de Fiul tău înăuntrul frumuseţilor celor mai presus de fire şi a bunătăţilor celor nespuse din ceruri, fiind ţinută cu plăcere în Mâinile Lui şi cu bucurie stând la Dreapta Lui cea începătoare de viaţă, pururea cântăm Lui : Aliluia !
Icosul al 8-lea
Cu totul fiind ridicată la cele cereşti, iar pe cele pământeşti nelăsându-le, Maica lui Dumnezeu, de Mâinile Fiului tău ai fost purtată întru cele nepătrunse, la Ierusalimul cel de sus, la cetatea cea frumoasă şi cu totul luminată ai intrat, de Heruvimi şi de toate Puterile Cereşti fiind înconjurată şi cântându-ţi-se unele ca acestea :
Bucură-te, al cărei sfânt suflet se sălăşluieşte în Sionul cel de sus şi prealuminat !
Bucură-te, al cărui trup nestricăcios se preamăreşte, împreună cu sufletul !
Bucură-te, ceea ce ai intrat în Cetatea cea Împărătească a ATotŢiitorului !
Bucură-te, ceea ce te-ai înălţat în Raiul cel frumos, sădit sus în ceruri !
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat în cetatea împodobită cu pietre strălucitoare !
Bucură-te, ceea ce eşti dusă în cetatea cea înconjurată de oştile cele preaînalte !
Bucură-te, că eşti luată mai presus de ceruri de Fiul tău, cu BunăCuviinţă Dumnezeiască !
Bucură-te, că eşti mai cinstită decât toate minţile cele nematerialnice ale Îngerilor !
Bucură-te, ceea ce duci rugăciunea celor credincioşi, la Fiul tău şi Dumnezeu !
Bucură-te, ceea ce te rogi neîncetat pentru noi la Scaunul Fiului tău şi Dumnezeu !
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru mântuirea lumii !
Bucură-te, apărătoarea neamului creştinesc, dăruită de Dumnezeu !
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi !
Condacul al 9-lea
Toată firea îngerească te înalţă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, iar neamurile omeneşti te măresc, ca pe o Maică a lui Dumnezeu şi serbează preacinstită Adormirea ta, Împărăteasă. Căci pământenii prin tine se împreună cu cele cereşti, iar noi într-un glas cântăm lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul al 9-lea
Cuvintele înaripate ale Profeţilor, cele de Dumnezeu insuflate, acum le vedem împlinite întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Căci cu adevărat, ai născut nouă pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezând Taina Cuvântului lui Dumnezeu cântăm ţie unele ca acestea :
Bucură-te, începutul cel deplin al Legii şi al Profeţilor !
Bucură-te, steaua lui Iacov, cea prevestită de Varlaam !
Bucură-te, Patul Marelui Împărat, Cel vestit de Solomon !
Bucură-te, lâna cea rourată de Iisus, preaînchipuită de Ghedeon !
Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte văzut de Primitorul Legii, Moise !
Bucură-te, Munte sfânt, privit de bărbatul doririlor !
Bucură-te, scară cerească, văzută de Iacov !
Bucură-te, uşa pecetluită şi neumblată, mai înainte văzută de Iezechiel !
Bucură-te, soarele Locuirii lui Hristos, Cel mai înainte arătat Psalmistului David !
Bucură-te, taina ce s-a prezis de Profeţi în multe chipuri !
Bucură-te, că întru tine s-au închipuit cuvintele prezise, ale tuturor profeţiilor !
Bucură-te, că ai primit toată Iconomia Celui de sus, pentru mântuirea lumii !
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi !
Condacul al 10-lea
Vrând să mântuiască lumea, Domnul tuturor, din neamul pământenilor te-a ales pe tine Maică pentru Sine. Facându-se Om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorâse şi cu Sine te-a ridicat şi pe tine, spre a petrece în Slava cea veşnică şi a Împărăţiei, împreună cu Dânsul fără de sfârşit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, aude de la toţi : Aliluia !
Icosul al 10-lea
Zid eşti credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Şi apărătoare tuturor celor ce aleargă, la tine, PreaCurată, căci tu te-ai mutat la ceruri, ca să fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toţi care cântă ţie :
Bucură-te, Cetatea Marelui Împărat, aşezată deasupra munţilor cereşti !
Bucură-te, zid şi acoperământ, ce nu te ascunzi de la a noastră stăruinţă !
Bucură-te, că ajuţi pe cei credincioşi să biruiască uneltirile duşmanilor !
Bucură-te, că ai înfrânt mulţimea agarenilor !
Bucură-te, păzitoarea cea neclintită a ortodocşilor !
Bucură-te, împrăştierea ereticilor !
Bucură-te, că ne eşti pace şi bucurie !
Bucură-te, că ai călcat iadul cel atotpierzător !
Bucură-te, cununa aleasă a celor ce cu mintea întreagă luptă împotriva pornirilor trupului !
Bucură-te, preamărirea cea mult preţuită a nevoitorilor Mucenici !
Bucură-te, solitoarea odihnei celei fericite a ostenitorilor Cuvioşi !
Bucură-te, dătătoarea bucuriei celei veşnice a Monahilor celor ce bine au vieţuit !
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi !
Condacul al 11-lea
Toată cântarea Cetelor Îngereşti celor însufleţite de Dumnezeu, laudă Adormirea ta cea preacinstită, ceea ce eşti cu totul lăudată, Stăpană Împărăteasă, de Dumnezeu Născătoare. Iar noi, din inimă, aducem ţie, care eşti Maica tuturor, smerita noastră rugăciune, împreună cu oştile cereşti, cântând Unuia Dumnezeu, Celui Ce, după vrednicie, te-a preamărit pe tine : Aliluia !
Icosul al 11-lea
Făclie primitoare de lumina cea adevărată te-ai arătat nouă celor de pe pământ. Căci tu luminezi sufletele şi le îndreptezi spre cunoştinţa de Dumnezeu, ale celor ce serbează mutarea ta cea cu totul cinstită. Pentru aceasta, cântăm ţie unele ca acestea :
Bucură-te, făclia cea nestricată, a focului celui nematerialnic !
Bucură-te, aurora cea netrecătoare, a luminii celei neînserate !
Bucură-te, luna strălucitoare din Soarele dreptăţii !
Bucură-te, lumina ce luminezi şi în întuneric !
Bucură-te, făclie pusă în sfeşnicul cel preaînalt !
Bucură-te, izvorul Vieţii, cel răsărit din mormânt la lumină !
Bucură-te, Maica luminii, care călăuzeşti sufletele celor evlavioşi !
Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mângâi sufletele celor întristaţi !
Bucură-te, ceea ce dăruieşti sfârşit bun celor ce nădăjduiesc spre tine !
Bucură-te, ceea ce la Judecata Fiului tău găteşti credincioşilor tăi moştenirea celor din Dreapta Lui !
Bucură-te, PreaFericită, că prin tine vom fi şi noi fericiţi, avându-te pe tine ajutătoare şi sprijinitoare în rugăciuni !
Bucură-te, PreaBineCuvantată din neam în neam, că Domnul este cu tine şi prin tine cu noi !
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi !
Condacul al 12-lea
Văzând mulţimile îngereşti harul măririi, în Slăvitul Tron Ceresc, dăruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu şederea de-a Dreapta Fiului ei şi Dumnezeu, i s-au închinat ei Scaunele şi Puterile, au înconjurat-o Începătoriile şi Căpeteniile, i s-au plecat înfricoşaţi Heruvimii, Serafimii şi Domniile, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii, care smeriţi, o preamăreau cântând : Aliluia !
Icosul al 12-lea
Cântând întru tot cinstita ta Adormire, lăudăm toţi înălţarea ta la ceruri, Împărăteasă, Maică a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinţeşte, măreşte şi miluieşte pe toţi cei ce cu dragoste te laudă aşa :
Bucură-te, ceea ce ai curăţit pământul, cu paşii preacuratelor tale picioare !
Bucură-te, ceea ce ai sfinţit văzduhul cu suirea ta la cer !
Bucură-te, ceea ce te-ai suit la înălţimea cerească !
Bucură-te, ceea ce priveşti toată frumuseţea cea negrăită !
Bucură-te, că şezi întru Slava Fiului tău şi Dumnezeu !
Bucură-te, că te bucuri în veci cu Fiul tău şi Dumnezeu !
Bucură-te, frumuseţea din Dreapta Domnului, care înfrumuseţezi pe toţi cei ce în ceruri te fericesc pe tine !
Bucură-te, bucuria tuturor pământenilor care nădăjduiesc spre tine !
Bucură-te, ceea ce eşti îmbrăcată în soare, care străluceşti cu harul şi cu mărirea toată lumea !
Bucură-te, ceea ce te-ai făgăduit a păzi şi a mântui pe toţi care te cheamă din toată inima !
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai cinstită şi de Dumnezeu Născătoare numită !
Bucură-te, care de la răsărit şi până la apus, eşti preamărită de toţi credincioşii ortodocşi !
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi !
Condacul al 13-lea (Acest Condac se zice de trei ori)
O Maică PreaLăudată a Împăratului cerului şi a pământului, a lui Hristos, Dumnezeul nostru, Celui Nemuritor, Care vieţuieşte şi după moarte, primeşte de la noi, la cinstita Adormirea ta, această rugăciune de acum şi în viaţa aceasta şi, la vremea morţii noastre, scapă-ne de toată nenorocirea şi chinul ! Şi Împărăţiei celei cereşti ne învredniceşte, Împărăteasă, pe noi, cei care cântăm lui Dumnezeu : Aliluia !
După aceasta, se zice iarăşi Icosul întâi :
Îngerul întâi stătător, din cer a fost trimis, să spună Născătoarei de Dumnezeu, mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi, luminat strălucind, înaintea ei stând, a zis aşa :
Bucură-te, PreaVeselă Maică a Împăratului !
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului !
Bucură-te, PreaMărită, că vine cu Slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer !
Bucură-te, ceea ce eşti PreaMărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu
Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile !
Bucură-te, Sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu !
Bucură-te, plinirea vestirii Profeţilor !
Bucură-te, PreaCinstită cunună a Apostolilor !
Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor !
Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor !
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus !
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile Raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine !
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi !
şi Condacul întâi :
Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru PreaCinstita ta Adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm ţie : Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi !
După aceea, zicem această :
Rugăciune către PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu
PreaSfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare ! Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată ! Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută că neputincioşi suntem ! Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi şi ne izbăveşte de ele ! Că preabinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor. Amin !
Şi apoi se face Otpustul:
Pentru rugăciunile PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !
Bibliografie :
1) http://www.crestinortodox.ro/Acatistul_Adormirii_Maicii_Domnului-130-7298.html;
2) http://ro.orthodoxwiki.org/Icoana_Adormirii_Maicii_Domnului ;
3) http://ro.orthodoxwiki.org/Adormirea_Maicii_Domnului ;
4) http://stgeorgegr.com/wp-content/uploads/2010/07/New-Dormition-of-the-Virgin.jpeg