12. „Eu voi merge...” Spune cuiva despre Isus!

Povestiri pentru copii: Primul Sabat

Mărturia este un mod special prin care le vorbim altora despre dragostea lui Isus. Înseamnă să le spunem oamenilor ce a făcut Dumnezeu pentru noi și să le arătăm dragostea Lui prin faptele noastre. Este ca și cum ai fi un mesager al lui Isus, care răspândește vești bune peste tot pe unde merge. Așa cum sunteți nerăbdători să le povestiți prietenilor despre un joc distractiv sau despre activitatea voastră preferată, a da mărturie înseamnă să împărtășești istoria uimitoare a lui Isus și modul în care El schimbă vieți.

Uneori, să dai mărturie înseamnă să fii bun și să ajuți pe cineva în nevoie. Alteori, înseamnă să ai curajul să vorbești despre Isus, chiar dacă te simți emoționat. Indiferent cum o faci, Dumnezeu poate folosi cuvintele și acțiunile tale pentru a atinge inimile altora. Biblia este plină de istorisiri despre oameni care au dat mărturie despre puterea și iubirea lui Dumnezeu. Nu au fost perfecți, dar au avut încredere în Dumnezeu și au făcut o diferență în viața altora.

În săptămâna care urmează, vom vedea șapte exemple de mărturie din viața unor personaje biblice. Fiecare povestire ne reamintește că, indiferent de vârstă, poți împărtăși dragostea lui Dumnezeu și poți avea un impact în viața cuiva!

Povestiri pentru copii: Duminică

UN MARTOR AL HARULUI

Zacheu Îl întâlnește pe Isus

Luca 19:1-10

Zacheu era un vameș din orașul Ierihon. Vameșii nu erau plăcuți pentru că adunau bani pentru guvernul roman și uneori luau mai mult decât ar fi trebuit, păstrând restul pentru ei. Zacheu făcea exact la fel. Deși avea o avere mare, nu avea mulți prieteni. Oamenii îl considerau lacom și necinstit.

Într-o zi, Zacheu a auzit niște vești interesante: Isus, faimosul învățător și făcător de minuni, venea la Ierihon! Mulțimi de oameni s-au adunat să-L vadă pe Isus. Zacheu voia și el să-L vadă, dar era o problemă. Zacheu era foarte scund și nu putea să vadă din cauza mulțimii. Oricât de mult ar fi încercat, nu putea vedea dincolo de oamenii din fața lui.

Zacheu era hotărât să Îl vadă pe Isus. Nu a permis ca statura sa mică sau mulțimea să îl oprească. Uitându-se în jur, a observat un dud lângă drumul pe unde urma să treacă Isus. Zacheu s-a urcat repede în copac. De acolo de sus, putea vedea perfect drumul de dedesubt.

În timp ce umbla prin Ierihon, Isus a ajuns la locul unde Zacheu stătea în copac. Spre surprinderea tuturor, Isus S-a oprit, a privit în sus și a strigat:

– Zacheu, coboară imediat. Trebuie să rămân astăzi la tine acasă.

Lui Zacheu nu-i venea să-și creadă urechilor! Dintre toți oamenii din mulțime, Isus l-a observat pe el. De ce ar fi vrut Isus să petreacă timp cu cineva ca el, un om pe care toți ceilalți îl evitau?

Fericit peste măsură, Zacheu a coborât din pom și l-a primit cu bucurie pe Isus în casa lui. Dar unii oamenii din mulțime au început să bombăne, spunând:

– De ce Își petrece Isus timpul cu un păcătos ca Zacheu?

În timpul petrecut împreună, Zacheu a simțit bunătatea și dragostea lui Isus. Pentru prima dată, Zacheu s-a simțit cu adevărat văzut și iubit. Această iubire i-a schimbat inima. Zacheu s-a ridicat în picioare și a făcut o promisiune incredibilă:

– Uite, Doamne! Voi da jumătate din banii mei săracilor, iar dacă am înșelat pe cineva, voi da înapoi de patru ori suma cu care l-am înșelat!

Isus a zâmbit și a spus:

– Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

Din acea zi, viața lui Zacheu a fost complet transformată. El nu a mai fost lacom și singuratic, ci generos și iubitor, arătând cât de mult îl schimbase dragostea lui Isus.

Așadar, primul pas în a da mărturie pentru alții este să vă amintiți cât de mult vă iubește Isus. Atunci când cunoaștem și simțim dragostea Lui, ne este mai ușor să împărtășim această dragoste cu alții. Gândește-te la modul în care Isus l-a văzut pe Zacheu, chiar și atunci când toți ceilalți îl evitau, și cum acest lucru i-a schimbat viața lui Zacheu. La fel ca Zacheu, putem împărtăși cu alții modul în care Isus ne-a schimbat viața!

Gând pentru reflecție: Ce putem învăța din modul în care Isus l-a tratat pe Zacheu despre cum ar trebui să-i tratăm pe alții?

Povestiri pentru copii: Luni

MARTORUL MILOS

Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți

Luca 10:25-37

Într-o zi, un om L-a întrebat pe Isus:

– Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?

Isus i-a răspuns cu o altă întrebare:

– Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?

Omul a răspuns:

– Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți.

Isus a spus:

– Fă așa și vei avea viața veșnică.

Omul, dorind să se justifice, a întrebat:

– Și cine este aproapele meu?

Drept răspuns, Isus i-a spus o povestire.

Un bărbat călătorea de la Ierusalim la Ierihon, o călătorie periculoasă prin zone stâncoase și pustii, unde hoții se ascundeau adesea. În timp ce mergea, a fost atacat de un grup de hoți. I-au furat tot ce avea, l-au bătut crunt și l-au lăsat zăcând pe drum, rănit și incapabil să se miște. Omul avea nevoie disperată de ajutor.

Curând, un preot a trecut pe același drum. Preotul lucra în Templu, conducând închinarea și învățându-i pe oameni despre Dumnezeu. Cu siguranță, el avea să îl ajute! Dar când l-a văzut pe bărbatul rănit, preotul a trecut de cealaltă parte a drumului și s-a grăbit să plece de acolo, prefăcându-se că nu observă. Poate că îi era teamă că tâlharii erau încă în apropiere sau poate că nu voia să își murdărească mâinile. Indiferent de motivele sale, a ales să nu se oprească.

Mai târziu, un levit a trecut pe acolo. Leviții lucrau în Templu, ajutând la îndeplinirea sarcinilor importante. V-ați aștepta ca levitul să îl ajute pe bărbatul rănit, dar el și-a continuat drumul nepăsător.

În cele din urmă, a venit un samaritean. Samaritenii și evreii nu se înțelegeau bine; de fapt, adesea se evitau complet. Nimeni nu s-ar fi așteptat ca un samaritean să ajute un evreu. Dar când samariteanul l-a văzut pe bărbatul rănit, a simțit o milă profundă. Nu s-a gândit la diferențele dintre ei sau la posibilul pericol. În schimb, a acționat.

Samariteanul s-a dus la bărbatul rănit și i-a curățat ușor rănile cu ulei și vin, folosind ceea ce avea pentru a preveni infecția. Apoi a rupt bucăți de pânză pentru a-i bandaja rănile. După aceea, l-a urcat pe acel om pe măgarul său, mergând alături de el în timp ce călătoreau spre un han. Samariteanul a rămas cu omul toată noaptea și l-a îngrijit. A doua zi, samariteanul i-a dat hangiului suficienți bani pentru a acoperi cheltuielile pe mai multe zile și i-a spus:

– Ai grijă de omul acesta. Dacă vei cheltui mai mult decât atât, îți voi da banii înapoi când mă voi întoarce.

După ce a terminat povestirea, Isus l-a întrebat pe omul care Îi pusese întrebarea:

– Care dintre aceștia trei ți se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?

Omul a răspuns:

– Cel ce și-a făcut milă cu el.

Isus a spus:

– Du-te de fă și tu la fel.

Bunul samaritean nu a lăsat frica sau prejudecățile să îl oprească din a ajuta pe cineva în nevoie. Și tu poți fi ca samariteanul cel milos! Fie că îți împarți jucăriile, fie te joci cu cineva care se simte lăsat pe dinafară sau îi spui o vorbă bună, micile acte de bunătate pot face o mare diferență. Când îi ajuți pe alții, oglindești dragostea lui Dumnezeu și aduci lumina Sa în lume, iar asta înseamnă să dai mărturie!

Gând pentru reflecție: Cine este „aproapele” tău? Acea persoană pe care o poți ajuta, chiar dacă este diferită de tine.

Povestiri pentru copii: Marți

LUMINĂ STRĂLUCITOARE

Mărturie prin bunătate

2 Împărați 5:1-17

Cu mult timp în urmă, o fetiță trăia în Siria. Avea o viață simplă, liniștită, alături de familia ei. Dar, într-o zi, s-a întâmplat un lucru îngrozitor. Soldați dintr-o țară străină au venit și au luat-o ostatică. Au dus-o într-o țară nouă și au pus-o să lucreze ca servitoare pentru soția unui om puternic pe nume Naaman.

Naaman era conducătorul unei armate. Era un om puternic și respectat, dar avea o problemă serioasă: avea lepră, o boală de piele teribilă. Pielea lui Naaman era plină de răni și nimic din ce încercaseră doctorii nu-l ajutase să se facă mai bine. Soția lui era foarte îngrijorată, la fel și toți cei din jurul lui.

Chiar dacă micuța servitoare era departe de casă, ea nu a uitat de Dumnezeu. Își amintea întâmplările pe care i le povesteau părinții ei despre dragostea și puterea lui Dumnezeu. Și într-o zi, când a văzut cât de tristă era soția lui Naaman din cauza bolii soțului ei, i-a spus:

– Cunosc pe cineva care îl poate ajuta, a șoptit micuța servitoare.

Soția lui Naaman s-a uitat la ea mirată.

– Cine? a întrebat ea.

– E un profet în Israel, pe nume Elisei, a spus micuța servitoare. El Îi slujește singurului Dumnezeu adevărat și știu că îl poate vindeca pe Naaman.

Soția lui Naaman s-a grăbit să-i spună soțului ei ceea ce aflase. Naaman nu era sigur, dar era dispus să încerce orice. A luat câteva daruri și a pornit spre Israel pentru a-l găsi pe profet. După o lungă călătorie, Naaman a ajuns la casa lui Elisei. Dar Elisei nici măcar nu a ieșit să-l vadă. În schimb, acesta i-a transmis un mesaj, spunându-i lui Naaman să meargă să se spele de șapte ori în râul Iordan.

Naaman era șocat.

– Ce fel de vindecare este asta? a mormăit el. Am crezut că profetul va ieși, își va pune mâna peste mine și mă voi vindeca.

Râurile noastre de acasă sunt mai bune decât râul Iordan!

Naaman era furios și gata să plece. Dar slujitorii lui i-au vorbit cu blândețe:

– Domnule, dacă profetul ți-ar fi cerut să faci ceva dificil, nu l-ai fi făcut? De ce nu încerci acest lucru simplu?

Naaman s-a gândit la lucrul acesta și a decis să asculte de profet. S-a dus la râul Iordan și s-a scufundat în apă o dată, de două ori, de trei ori... de șapte ori. Când a ieșit din apă, ceva uimitor s-a întâmplat: pielea lui era curată! Rănile dispăruseră, iar pielea lui era la fel de moale și netedă ca cea a unui copilaș.

Naaman era atât de fericit! Știa că nu apa îl vindecase, ci Dumnezeu. S-a întors la Elisei și i-a spus:

– Acum știu că nu există alt Dumnezeu în toată lumea decât Dumnezeul lui Israel.

Din acea zi, Naaman a promis să se închine numai lui Dumnezeu. Micuța servitoare a fost atât de bucuroasă să audă că Naaman fusese vindecat! Chiar dacă era doar o fetiță, aflată departe de casa ei, Dumnezeu S-a folosit de ea pentru a-i schimba viața lui Naaman pentru tot­deauna.

La fel ca micuța servitoare, s-ar putea ca nici tu să nu știi întotdeauna de ce se întâmplă anumite lucruri sau să nu înțelegi momentele grele cu care te confrunți, dar Dumnezeu poate folosi experiența ta pentru a-i ajuta pe alții!

Gând pentru reflecție: Ai simțit vreodată că ești prea mic sau prea tânăr pentru a le vorbi altora despre Dumnezeu? De ce credeți că micuța servitoare nu a renunțat, chiar dacă era departe de casă și într-o situație dificilă?

Povestiri pentru copii: Miercuri

UN MARTOR ÎN GROAPĂ

Trăind cu curaj pentru Dumnezeu

Daniel 6:1-23

Daniel era un slujitor credincios al lui Dumnezeu, care trăia într-o țară străină sub domnia împăratului Darius. Chiar dacă era departe de casă, Daniel a continuat să aibă o relație strânsă cu Dumnezeu. El se ruga de trei ori pe zi, mulțumindu-I lui Dumnezeu și lăudându-L pentru bunătatea Sa. Credincioșia lui Daniel i-a adus un mare respect, iar împăratul l-a numit unul dintre funcționarii cei mai înalți din împărăție. Dar nu toată lumea s-a bucurat de lucrul acesta.

Ceilalți funcționari și sfetnici au devenit invidioși pe Daniel. Au vrut să găsească o modalitate de a scăpa de el, dar Daniel era o persoană cinstită și de încredere, iar ei nu-i puteau găsi nicio vină. În cele din urmă, și-au dat seama că singura modalitate de a-l prinde în capcană pe Daniel era prin credința lui. Au pus la cale un plan și s-au dus la împărat cu o sugestie.

– O, împărate Darius, credem că ar trebui să dai o lege care să spună că nimeni nu se poate ruga la niciun zeu sau persoană în afară de tine pentru următoarele treizeci de zile. Dacă cineva nu se supune, ar trebui să fie aruncat în groapa cu lei.

Împăratul, care nu și-a dat seama de adevăratele lor intenții, a fost de acord și a semnat legea. Conform obiceiului, legea nu putea fi schimbată odată ce fusese semnată. Oficialii geloși au fost mulțumiți, pentru că știau că Daniel va continua să se roage lui Dumnezeu indiferent de situație.

Când a auzit despre noua lege, Daniel nu s-a speriat și nu s-a ascuns. În schimb, s-a dus în camera lui, a deschis ferestrele care dădeau spre Ierusalim și a îngenuncheat să se roage, așa cum făcea întotdeauna. I-a mulțumit lui Dumnezeu și I-a cerut ajutorul. Funcționarii erau cu ochii pe el și l-au pârât repede împăratului. Împăratul Darius a fost foarte îndurerat când a auzit vestea. Îl respecta pe Daniel și nu dorea să îl pedepsească, dar legea nu putea fi anulată. Cu reticență, a dat ordin ca Daniel să fie aruncat în groapa cu lei.

– Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujești, să te scape, a spus împăratul în timp ce Daniel era coborât în groapă. În noaptea aceea, împăratul Darius nu a putut mânca sau dormi. Își făcea griji pentru Daniel și spera că Dumnezeul lui avea să-l salveze. Între timp, în groapa cu lei s-a întâmplat ceva miraculos. Dumnezeu a trimis un înger să închidă gura leilor. Leii înfometați nu s-au atins deloc de Daniel. Acesta a petrecut noaptea în siguranță și nevătămat.

La primele raze ale dimineții, împăratul s-a grăbit să ajungă la groapa cu lei.

– Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a strigat el, a putut Dumnezeul tău să te salveze de lei?

Vocea lui Daniel s-a auzit puternică și clară:

– Veșnic să trăiești, împărate! Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!

Împăratul s-a bucurat foarte mult și a ordonat ca Daniel să fie scos din groapă. Nu avea nici măcar o zgârietură, pentru că avusese încredere în Dumnezeu. Împăratul Darius a dat apoi un nou decret, declarând că toți cei din împărăție trebuie să Îl cinstească pe Dumnezeul lui Daniel, pentru că El este Dumnezeul adevărat și viu, care salvează și mântuiește. Credința neclintită a lui Daniel a fost o mărturie pentru împăratul pentru care lucra!

Gând pentru reflecție: Cum credeți că s-a simțit Daniel când a fost aruncat în groapa cu lei? Ce i-a dat curajul să se încreadă în Dumnezeu?

Povestiri pentru copii: Joi

SĂ IUBIM PRECUM ISUS

Isus vindecă un om bolnav de lepră

Marcu 1:40-45

Într-o zi, în timp ce Isus călătorea dintr-o cetate în alta, învățându-i pe oameni și vindecându-i, s-a apropiat de El un om cu lepră. Lepra era o boală gravă care provoca răni dureroase pe piele și îi făcea pe oameni să stea departe de cei care o aveau.

În vremea lui Isus, oamenii cu lepră erau adesea trimiși departe de familiile și prietenii lor, deoarece tuturor le era teamă să nu ia boala. Erau singuri și tratați ca niște proscriși.

Bărbatul, care avea nevoie disperată de ajutor, a îngenuncheat în fața lui Isus și L-a implorat:

– Dacă vrei, poți să mă curățești.

Vocea lui tremura, plină de speranță și teamă. Auzise despre Isus – cum făcea minuni și îi ajuta pe cei în nevoie. Aceasta era poate singura lui șansă de a fi vindecat.

Isus S-a uitat la acel om cu milă. El nu a văzut doar boala, ci și singurătatea și durerea pe care omul le purta în inimă. În timp ce alții ar fi evitat o persoană cu lepră, Isus a făcut ceva neașteptat. A întins mâna și l-a atins pe om.

– Da, i-a spus Isus cu blândețe. Voiesc să fii curățit!

Pielea bărbatului s-a netezit imediat și s-a făcut sănătoasă. Rănile i-au dispărut și a fost vindecat complet. Imaginați-vă cât de fericit a fost când și-a privit mâinile și și-a dat seama că nu mai era bolnav! Inima bărbatului s-a umplut de recunoștință și uimire.

Atingerea unei persoane cu lepră era ceva nemaiauzit în acele zile. Nu era periculos doar din cauza bolii, ci era și împotriva regulilor din acea vreme. Dar Isus nu a lăsat frica sau regulile să-L oprească din a-și arăta dragostea. Prin faptul că l-a atins pe acel om, Isus nu numai că i-a vindecat trupul, dar i-a și reamintit că este valoros și iubit.

După ce l-a vindecat pe o m, Isus i-a dat instrucțiuni specifice.

– Vezi să nu spui nimănui nimic, i-a spus El, ci du-te de te arată preotului și adu pentru curățirea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei!

Acesta era un pas important, deoarece, în acele zile, preotul trebuia să confirme că cineva era vindecat înainte ca acesta să se poată alătura din nou comunității.

Dar omul era atât de bucuros, încât nu a putut ține vestea pentru el. A spus tuturor celor pe care i-a întâlnit despre ce făcuse Isus pentru el. În curând, oameni din toate zonele din jur au venit să-L caute pe Isus, sperând să vadă minuni și să asculte învățăturile Sale.

Această povestire ne învață o lecție puternică despre iubire și bunătate. Isus nu a vindecat doar boala omului; l-a tratat cu demnitate și compasiune atunci când alții nu ar fi făcut-o. Tot așa, și noi îi putem iubi pe alții, așa cum face Isus. Uneori, oamenii din jurul nostru se pot simți singuri, marginalizați sau diferiți. S-ar putea să stea singuri la masă sau să nu aibă cu cine să se joace în pauză. Ce puteți face pentru a le arăta iubire? Îi puteți invita să se joace cu voi, le puteți spune o vorbă bună sau pur și simplu le puteți zâmbi și îi puteți saluta. Acțiunile mici pot face o mare diferență. La fel cum atingerea lui Isus a adus vindecare și speranță, bunătatea voastră îi poate ajuta pe alții să se simtă apreciați și iubiți. Nu uitați, să-i iubești pe ceilalți ca Isus înseamnă să-i tratezi pe toți cu compasiune și grijă, indiferent cine sunt.

Gând pentru reflecție: De ce credeți că bărbatul nu a putut ține secretă vindecarea sa? Cum te simți când ai vești bune sau interesante de împărtășit?

Povestiri pentru copii: Vineri

MARTORI NEÎNFRICAȚI

Petru și Ioan dau mărturie despre Isus

Faptele apostolilor 4:1-20

După ce Isus a înviat din morți, Petru și Ioan au fost plini de bucurie și de o dorință arzătoare de a spune tuturor vestea cea bună. Ei au mers din cetate în cetate, vestind cu curaj că Isus era viu și că oferă iertare și speranță tuturor celor care cred în El. Mulți oameni au ascultat și au decis să-L urmeze pe Isus datorită mesajului lor.

Într-o zi, Petru și Ioan au vindecat un om care nu putea să meargă din naștere. Omul s-a bucurat foarte mult și a început să meargă, să sară și să-L laude pe Dumnezeu. Această vindecare miraculoasă a atras o mulțime de oameni. Petru a profitat de ocazie pentru a explica că nu puterea lor l-a vindecat pe om, ci puterea lui Isus Hristos, care înviase din morți.

Pentru că oamenii începeau să crea­dă în Isus, liderii religioși erau su­părați simțind că autoritatea le era pusă la îndoială. Ei i-au arestat pe Petru și Ioan, i-au adus în fața înaltului consiliu, numit Sinedriu, și i-au întrebat cu asprime.

– Cu ce putere ați făcut voi lucrul acesta?

Petru, plin de Duhul Sfânt, a răspuns cu îndrăzneală:

– În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți. El este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului. În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.

Liderii au fost uimiți de curajul celor doi ucenici, care erau pescari simpli, ne­ educați, dar vorbeau cu mare încredere și înțelepciune. Conducătorii și-au dat seama că Petru și Ioan fuseseră cu Isus. Chiar dacă voiau să îi pedepsească, nu puteau nega minunea, deoarece omul vindecat stătea chiar acolo cu ei. Așa că i-au avertizat pe Petru și Ioan să nu mai vorbească și să nu îi mai învețe pe oameni în Numele lui Isus.

Dar Petru și Ioan au răspuns ferm:

– Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit!

Liderii, frustrați, dar incapabili să găsească un motiv pentru a-i trimite la închisoare, i-au lăsat să plece. Petru și Ioan s-au întors imediat la prietenii lor și le-au povestit ce s-a întâmplat. Împreună, s-au rugat pentru a avea și mai mult curaj să continue să vorbească despre Isus cu îndrăzneală.

În ciuda pericolelor cu care s-au confruntat, Petru și Ioan au continuat să îm­părtășească vestea cea bună și să le spună altora despre Isus. Curajul și credința lor i-au inspirat pe mulți alții să creadă în Isus.

Puteți fi curajoși ca Petru și Ioan atunci când vorbiți despre Isus. S-ar putea să vă fie frică uneori, dar amintiți-vă că Dumnezeu este cu voi, așa cum a fost cu Petru și Ioan. Puteți invita un prieten la biserică, îi puteți spune o istorisire despre Isus sau pur și simplu îi puteți explica de ce Îl iubiți. Chiar și actele mici de curaj pot face o mare diferență în viața cuiva. Aveți încredere că Dumnezeu vă va da cuvintele și curajul de care aveți nevoie!

Gând pentru reflecție: Ce crezi că înseamnă să asculți mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni atunci când iei decizii dificile?

Povestiri pentru copii: Al doilea Sabat

MĂRTURIE LA FÂNTÂNĂ

Povestea femeii samaritene

Ioan 4:1-42

Într-o zi, Isus călătorea prin Samaria în drum spre Galileea. Obosit, El S-a oprit la o fântână, numită „Fântâna lui Iacov”, în jurul amiezii, când era foarte cald. În timp ce Se odihnea, a venit o femeie să scoată apă.

– Dă-Mi să beau! i-a spus Isus.

Femeia a fost surprinsă. În vremea aceea, evreii și samaritenii nu se înțelegeau, iar bărbații nu vorbeau de obicei în public cu femei pe care nu le cunoș­teau. Ea a spus:

– Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?

Isus i-a răspuns:

– Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.

Femeia nu înțelegea.

– Doamne, n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie? Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta?

Isus i-a explicat:

– Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.

– Doamne, I-a zis femeia, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot!

El i-a zis:

– Du-te de-l cheamă pe bărbatul tău și vino aici!

Femeia a răspuns:

– N-am bărbat.

Isus i-a zis:

– Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Ai spus adevărul.

Femeia era uimită.

– Doamne, văd că ești proroc. Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.

Isus a răspuns:

– Vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Închinătorii adevărați I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.

– Știu, I-a zis femeia, că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.

Atunci Isus a declarat:

– Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.

Femeia a fost atât de entuziasmată, încât a lăsat vasul cu apă și a fugit înapoi în cetate. Le-a spus tuturor:

– Veniți de vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut! Nu cumva este acesta Hristosul?

Entuziasmul ei era contagios și mulți oameni din cetate au venit să-L vadă pe Isus. L-au ascultat și au crezut în El datorită mărturiei femeii. Chiar L-au invitat pe Isus să rămână cu ei, iar El a rămas timp de două zile, învățându-i și împărtășindu-le vestea cea bună.

Datorită cuvintelor lui Isus și relatării femeii, mulți alții au crezut. Ei i-au spus femeii:

– Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este într-adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.

Faptul că le spui altora ce a făcut Isus în viața ta îi poate ajuta să creadă în El.

Chiar dacă tu crezi că povestea ta este neînsemnată, ea poate face o mare diferență.

Poți spune lucruri precum: „Isus m-a ajutat când eram speriat” sau: „Isus mi-a răspuns la rugăciuni.” La fel ca femeia samariteană, povestea ta îi poate ajuta pe alții să vadă cât de uimitor este Isus și îi poate determina să creadă în El.

Gând pentru reflecție: Cum I-ai fi răspuns lui Isus la fântână dacă ai fi fost femeia samariteană?

Pentru a citi mai multe articole din materialul pentru Săptămâna de Rugăciune 2025 click aici: https://adventistmoldova.ro/infomoldova/rugaciune/iata-eu-vin-curand-prelegerile-pentru-saptamana-de-rugaciune-2025/