06. ULTIMA CHEMARE LA MÂNTUIRE și falsificarea ei

„După aceea am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui.” (Apocalipsa 18:1)

Cu ani în urmă părăseam ograda părintească, după binecuvântate zile de vacanță cu bucurii de multe feluri, și ne îndreptam spre mai puțin îmbietorul București, zoriți de noul început de an școlar. O schimbare de decor deloc... entuziasmantă. Pe bancheta din spate domnea o liniște suspectă, motiv pentru care am încercat să sondez cauza cu o întrebare, la care am primit din partea mezinului un răspuns greu de uitat: „De-abia aștept să vină Domnul Isus, să nu mai plecăm niciodată de la mamaie și tataie!”

Da, lumina bucuriilor de aici și de acum, indiferent cât de mari ar fi, este inevitabil străjuită de umbrele unor realități care ne fac să tânjim mai mult după acel timp și loc în care întunericul va fi înghițit de slava veșniciei. Dar, până atunci, vă invit să discernem împreună una dintre ultimele secvențe ce surprind acest joc de lumini și umbre.

Lumina ultimei chemări la mântuire

Există o realitate pe care orice observator atent o poate identifica, și anume că, pe măsură ce avansăm în istorie spre punctul final al acesteia, ceața devine tot mai densă, iar metamorfozarea ei în beznă nu e decât o chestiune de timp. Lipsa de previzibilitate, de anticipație a unui anumit parcurs personal sau profesional, generată de schimbări fără precedent, reconfigurări la nivel geopolitic cu reverberații puternice în spectrul economic, relativizarea valorilor morale, proces specific postmodernismului, sunt doar câteva dintre nuanțele închise, în proces de acutizare, ale vremurilor pe care le traversăm.

În acest context, apare profeția plină de speranță că viitorul pe care ne dorim să-l vedem cu ochii noștri va include un episod caracterizat de împlinirea profeției: „Pământul s-a luminat!” Și, pentru ca certitudinea noastră în împlinirea acestei realități să fie deplină, aflăm că aceasta se va realiza cu „o mare putere”.

Nu există o altă sursă de lumină pentru o lume care se scufundă în întuneric decât frumusețea adevărului Scripturii, în mod special adevărul cu privire la lucrarea de mântuire a Celui ce este „Lumina lumii”, singurul care poate oferi o perspectivă diferită de cea a efemerității. Dacă vom reparcurge primele pagini din istoria celor care au trăit bucuria întâlnirii cu El în primele secole ale creștinismului, vom avea o vagă idee despre ce ar putea însemna „marea putere” de care va beneficia ultima generație ce va trăi experiența transformării după chipul și asemănarea Sa în urma întâlnirii autentice cu El.

Perimetrul în care se va manifesta puterea Luminii

Parcurgând paginile inspirate care descriu entuziasmanta secvență de timp de la finalul istoriei, am descoperit câteva laturi ce descriu perimetrul în care se va manifesta această putere deosebită, perimetru în care sper din toată inima să te înscrii și tu.

Renunțare la sine

„El îi va întrebuința pe toți credincioșii care au renunțat la ei înșiși și au fost um­pluți cu Duhul Sfânt. Biserica își va scutura amorțeala...”1 Da, pentru ca lumina chemării la mântuire să strălucească și prin tine, ai nevoie ca, prin puterea Duhului Sfânt, să renunți la opacitatea eului și la inerția comodității.

Slujire din dragoste

„În mâinile lor țin pâinea vieții pentru o lume înfometată. Iubirea Domnului Hristos îi constrânge. Aceasta este ultima solie.”2 Conștientizarea faptului că cel de lângă tine experimentează o cruntă inaniție spirituală și că ultima lui șansă de supraviețuire stă în mâinile tale îți va împrospăta decizia de a-ți manifesta dragostea, împărțind cu generozitate din Pâinea vieții.

„În mâinile lor țin pâinea vieții pentru o lume înfometată. Iubirea Domnului Hristos îi constrânge. Aceasta este ultima solie.”

Asumarea curajoasă a riscurilor

„Animați de un zel sfânt și cu un puternic impuls divin, au pornit la îndeplinirea datoriilor lor, fără să calculeze la rece urmările rostirii în fața oamenilor a cuvântului pe care Dumnezeu li-l dăduse. Ei n-au ținut seama de interesele lumești, nici n-au căutat să-și păstreze bunul nume sau viața. [...] Trimișii lui Hristos nu se preocupă de urmări. Ei să-și îndeplinească datoria, iar urmările să le lase pe seama lui Dumnezeu.”3

Discernământ format de Duhul Sfânt, deasupra argumentelor

„Solia va fi dusă nu atât prin argumente, cât prin convingerea profundă a Duhului lui Dumnezeu. Argumentele au fost prezentate. Sămânța a fost semănată, iar acum va răsări și va aduce rod.”4

Sfințire reflectată în acțiune

„Vieți sfințite și o activitate harnică vor contribui la împlinirea făgăduințelor divine, spre cea mai mare bucurie a servilor cre­din­cioși ai Învățătorului.”5 Îmi place îmbinarea celor două elemente: vieți sfințite și o activitate harnică. Adevărata sfințire nu se reflectă doar în afirmarea propriilor valori și principii, ci în acțiuni neobosite pentru cei care au nevoie să audă ultima chemare, acțiuni însoțite de forța morală a propriului exemplu. Puterea aceea extraordinară pentru care ne rugăm nu se va revărsa nici peste „sfinții de carton”, nici peste cei a căror valoare de căpătâi este comoditatea.

Putem discerne în fiecare răsărit garanția biruinței luminii asupra întunericului, garanție certificată pentru totdeauna de victoria purtată de Hristos în dimineața învierii, asupra întunericului morții.

Umbrele falsificărilor

Există o lege a naturii scrisă de Creator, și anume că orice obstacol în calea luminii generează o umbră. Iar răsăritul luminii ultimei chemări nu va fi lipsit de acțiunile celui ce este sursa celui mai dens întuneric, vrăjmașul Luminii. Interesant este faptul că umbrele generate de obstacolele de multe feluri vor naște o dorință și mai aprigă după lumină. Niciodată un obstacol nu a reușit să producă vreun efect asupra luminii în sine, ci poate doar să împiedice răspândirea ei într-o anumită direcție.

Haideți să aruncăm o privire asupra modului în care ultima chemare la mântuire reușește să treacă dincolo de zidurile ridicate împotriva ei!

Trezire generată de demascarea Babilonului

„Păcatele Babilonului vor fi date pe față. Urmările dezastruoase ale impunerii rânduielilor bisericii de către autoritatea civilă, amăgirile spiritismului, înaintarea neobservată, dar rapidă, a puterii papale, toate vor fi demascate. Prin aceste avertizări solemne, oamenii vor fi treziți.”6

Piedici transformate în oportunități

„Eforturile făcute pentru a împiedica progresul adevărului vor servi pentru a-l răspândi și mai mult. Superioritatea adevărului se vede mai clar din fiecare punct succesiv din care poate fi privit. Rătăcirea cere să fie mascată și ascunsă. Ea se îmbracă în veșminte de înger al luminii și orice manifestare a caracterului ei adevărat îi micșorează șansa reușitei.”7

False redeșteptări religioase

„Sub o aparență religioasă, Satana va căuta să-și întindă influența peste lumea creștină.”8 Aceasta este una dintre cele mai stridente realități contemporane și, cu toate acestea, insesizabilă de unii dintre aștep­tă­torii Luminii. Faptul că cineva rostește un discurs percutant, cu reflexe biblice/religioase nu reprezintă o garanție a fidelității sale față de adevăr. A promova un adevăr parțial, motivat prea străveziu de resorturi politice, nu reprezintă calea prin care Dumnezeu intenționează să pregătească lumea pentru întâlnirea cu Fiul Său.

Putem discerne în fiecare răsărit garan­ția biruinței luminii asupra întunericului, garanție certificată pentru totdeauna de victoria purtată de Hristos în dimineața învierii asupra întunericului morții. Vă invit să alegem să trăim în lumină și să împrospătăm decizia noastră de a fi promotori ai acesteia prin cuvânt, dar mai ales prin fapte! Să rămânem în acel perimetru descris de Cuvânt, în așa fel încât revărsarea puterii Duhului Sfânt să ne propulseze spre trăirea celei mai luminoase experiențe din istoria întunecată a acestui Pământ: ultima chemare la mântuire!

Întrebări pentru meditație:

1. Cum ți Se descoperă Dumnezeu zilnic?

2. Cum putem demasca păcatele Babilonului păstrând totuși spiritul iubirii de la cruce?

3. Ce rol joacă unitatea bisericii în proclamarea ultimei solii de har?

ROBERT MANDACHE, președinte, Conferința Muntenia

NOTE

1. Fernando Chaij, Pregătire pentru criza finală, p. 79.

2. Ibidem, p. 78.

3. Ibidem, pp. 82–83.

4. Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 552.

5. Fernando Chaij, Op. cit., p. 91.

6. Ibidem, p. 81.

7. Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. V, p. 448.

8. Eadem, Tragedia veacurilor, pp. 473-474.

Pentru a citi mai multe articole din materialul pentru Săptămâna de Rugăciune 2025 click aici: https://adventistmoldova.ro/infomoldova/rugaciune/iata-eu-vin-curand-prelegerile-pentru-saptamana-de-rugaciune-2025/